Acelasi vis

Ia-ma de mana si fugi cu mine undeva departe de lume !
Departe de durere si lacrimi; departe de dezamagiri, de suferinta...
Ascunde-ma in bratele tale si ajuta-ma sa uit totul.
Ofera-mi caldura si fericirea iubirii, de care am atat de multa nevoie ... dupa care tanjeste sufletul meu.
Scoate-ma din intuneric si lasa-ma sa pot zbura alaturi de tine spre vise...

' Sangele zapezii albe, inconjoara al tau trup '

Secunde mor, minute curg, aceleasi ore striga
Cand iar te pierzi printr-un ecou, prea surd sa nu se stinga.
Doar stralucirea ti-a ramas, e palida de o vreme;
Si focul rece-n care arzi, dispare in blesteme.

Alaturi doar sperante moarte-ti zac; si in a lor cenusa,
Te-ai ingropat purtand pe chip, doar o dorinta apusa.
Tot ce-a ramas in urma ta, e pulbere si vise
Cu pasi pierduti ai ratacit, pe-un drum ce se sfarsise.

Inca continui sa te privesc indurerat, simtindu-mi sufletul sfasiat de fiecare lacrima, ce-ti cade pe obraji. Te-am privit clipe in sir, nopti la rand ... e tot ce pot face; sa-ti fiu alaturi.
Mi-as dori sa port eu, intreaga durere ce te apasa si te infrange, zdrobintu-ti inima... As luao pe umerii mei, de-as putea; as purtao pentru tine. Nu ar mai durea atat...
Poate ca nu ai crede cat de mare-i suferinta ce o simt, prin acest chin puternic, de a te privi cum pici in fata mea; cum te stingi incet sub ochii mei ... in timp ce stau, plangand alaturi de tine neputincios.
Ti-as da si cel mai mic strop de putere, de l-as avea...
Ti-as sterge lacrimile, de as fi acolo...
Ti-as readuce zambetul pe buze, de as putea... De as avea valoarea unui zambet, ti l-as aseza in suflet pentru totdeuna. Ti-as contura chipul palid, dandu-i iarasi viata... Ti-as umple fiecare colt al tristii tale inimi, ratacinta-n lacrimi, cu el; cu fericire...
As umple acel gol imens format in tine, printr-o imbratisare ... de ar conta atat.
As vindeca acele rani adanci, ce inca sangereaza ... patandu-ti si umbrindu-ti fata. In privirea ta le pot zari, iti pot citi durerea-n ea.
Te-as ridica ... de mai prinde de mana.

Dependenta

Ma aflu in decursul unui sir nesfarsit de zile... Ma aflu in vartejul unei nelinisti, ce ma apasa tot mai mult. In centrul focului, dorintelor nespuse ... ce-mi ard pana si temeliile sufletului; ce-mi seaca fiecare lacrima. Sunt asemenea unui rob; robul unei dependente sfasietoare.
Si totusi ... cine esti tu? De unde vii, iesindu-mi pe neasteptate-n cale ... reusind a imi tulbura apele limpezi in care ma scaldam?
Cine esti ... de reusesti a imi imprastia visele cu a ta privire, aducand haosul in toata fiinta mea? Un haos ce mi-a luat orice ratiune ... caci sufletul imi zace intr-o nostalgie, ce devine tot mai dureroasa... Iar trupu-mi bantuie hoinar pe strazi, cautand urmele pasilor tai ... urmele amintirilor prin care m-ai imbatat cu fericire. Orele petrecute cu tine, devenind secunde; iar cele in care nu imi esti aproape, veacuri...
Cine esti tu ... si ce-ai facut din mine? Caci ratacesc tot mai adanc, prin acest labirint inselator. Am inceput sa numar zilele, incercand a realiza ce-mi doresc, ori ce-mi lipseste. Insa tot ce am realizat, e ca am nevoie de tine... Iar cand nu esti, port o lupta-n care ma zbat asemenea unui peste pe uscat. E o lupta zadarnica... E lupta cu mine insumni, e dependenta ce ma stapaneste. E lipsa ta... Cine esti tu... ?

Printre cuvinte ma regasesc...

Dar eu ... ce sunt?
Un suflet gol, ce bantuie prin noapte
Un strigat mut, urmat doar de al sau ecou;
Lacrima ce nu poate stinge dorul,
Ochii pustii, ce cauta-n privirea ta amorul...
Vocea, a carui soapte inca ard pe buze
Inima ... ce purtand in ea doar o speranta moarta,
Continua, alergand a isi cauta refugiul,
Intr-o iubire demult ingropata
Din rani adanci, acum reinviata.
Dar tu ... ce esti?
Parca aud glasu-ti suav atat de aproape,
Cand amintirea ta ma-nvaluie in noapte;
Cuprins de ganduri si furat de vise
Tresar usor ... caci ale tale vorbe dulci,
Mi-au inundat singuratatea neinteleasa
Mi-au luminat iar calea, prin aceasta ceata deasa...
Stergandu-mi orice lacrima-n a lor tacere,
Readucandu-mi zambetul cu o mangaiere.

Atat de departe

Citeste-n ochii mei, ce inca mai au lacrimi !
Scufundate-n privirea goala ce o port mereu;
Mergi mai departe, sterge urmele durerii
Reconstruieste iarasi zidul nostru, din ruina sufletului meu.

Priveste adanc ... imi poti simti dorinta?
Atatea vise ce ard demult in ea;
Caci realitatea-i masca ce-mi acopera lumina
Oprindu-ma, spre tine a zbura...

M-am ingropat in propia cenusa
Priveste-mi ochii stinsi, caci doar tu poti vedea,
In ei, o ultima speranta slaba;
Astazi ... doar amintirea ta ma poate ridica.

Un vis real

Ea spune:
- Iubirea ce ti-o port, e o ca o rana ce ma doare
Ma macina si sufletu-mi ingroapa tot mai tare...
Iar el raspunde:
- As veni, dar imi e teama
Sa nu te pierd apropiindu-ma;
Caci viata-mi fura dragostea si imi transforama orice zambet intr-o drama.
Mi-e teama ca lumina ta sa nu dispara,
Mi-e teama ca iubirea sa nu piara...
Ea spune:
- Nu mai pot ... caci amintirea ta ma arde !
Si singura ma innec in lacrimile amare
Te strig, te chem aproape...
De ce doar stai, privindu-mi sufletul cum moare?
El ii raspunde:
- Inima mea e a ta, iti apartine
Deci voi risca, pasind din nou spre tine;
Si unul langa altul vom muri, ori vom invinge
Te rog, ia-ma de mana, nu mai plange...
S-a ridicat si a cuprinso-n ale sale brate
Pe chipul lui intunecat, acum citeai sperante.
O noua raza in privirea-i visatoare
Ce iar zacea pierduta-n ochii ei senini;
Acei ochi tristi, dar de iubire plini...

Pentru totdeauna...

De azi pasesc doar langa tine
Te voi urma pe acelasi drum;
M-ai ridicat, esti langa mine,
Am reinviat din propiul scrum.

Ochii inca imi poarta lacrimi,
Iar sufletu-mi patat de sange,
Urma durerii o mai simte,
Cand teama iarasi ma infrange.

Pierzand sperantele-n iluzii,
M-am ratacit adanc in noapte;
Indepartandu-ma de tine,
Alunecand tot mai departe.

Ai fost acolo intotdeauna,
Dar evitam sa te privesc;
Cand asteptai doar pentru mine,
Sa-ti dau un semn, sa iti vorbesc.

Si mi-ai trimis din cer o raza
Cand umbra mortii m-a atins;
Privind atunci din nou spre tine,
Iubirea noastra a invins.

Azi suntem iarasi impreuna
Vom putea trece peste tot;
Si dincolo de moarte alaturi,
Caci langa tine simt ca pot.

I have someone like me, now...

Tu, Demonul iubirii. Eu, Ingerul infrant

Dorind mereu sa-mi ard trecutul,
Patat de atatea amintiri,
M-am prabusit simtind cum viata-mi,
Se scurge-n lacrimi si iubiri.

Zaceam mintindu-ma cu vise,
Iar locul-n care m-ai gasit,
Il ingropasem in durerea,
Care incet m-a omorat.

Acolo am varsat doar sange
Cu sufletul intunecat;
Cersind un strop de fericire,
Am adormit indurerat.

Tu erai Demonul iubirii,
Eu Ingerul ce am picat,
Caci aripile mi-au fost frante,
Cand ai venit si m-ai salvat.

Ai aparut din intuneric,
Dar spre lumina m-ai condus;
Iar in privirea-mi mult prea goala,
O urma de speranta ai pus.

Eram stins, ratacind in umbra
Caldura ta m-a reinviat;
Ai fost o flacara in noapte,
Cand Cerul m-a abandonat.

Soaptele tale au fost focul
Ce-au reaprins iubirea-n noi,
Iar lacrimile mele ploaia
Ce-au sters urmele de noroi.

Intuneric si lumina

Odata lacrimile-mi alinau durerea
Astazi ma ard, ma sfasie si-mi iau puterea;
Cu sufletul secat si inima la tine,
Incerc sa pot spera ca totul va fi bine.

Stiai ca visele sunt ireale ?
Dorinte neimplinite, ori iluzii goale...
Traiesc in visul meu, numit "viata",
Cu fericirea atarnata de un fir de ata.

Si tot ce am acum, curand dispare
Si tot ce azi invie, maine moare;
Voiam sa cred ca sunt adevarate,
Dar astazi stiu: tu esti a mea realitate !

Cand toti vorbesc despre sinceritate,
Cu aceleasi replici insa, demult invatate,
Tu ma alini rostind simple cuvinte
Ce mi le spune al tau suflet, caci se simte...

Te-am regasit ca pe o dulce amintire
Invaluita intr-o raza de iubire;
Ascunsi in intunericul greselii,
Purtam pe chip aceeasi pata a durerii.

Ajuta-ma sa zbor, ia-ma cu tine !
Promite-mi sa nu pleci de langa mine.
Inca mie frig ... si vad doar ceata-n zare,
Dar impreuna vom gasi o cale.

Am reinviat cu o speranta mult prea vaga
Tot ce avem, este iubirea ce ne leaga;
Iti aud vocea ... urmarindu-ma prin vis
Acum am cheia; te eliberez cum ti-am promis...

Infrant

E doar teama, dorinta si iubire
Ce lupta cu vaga ta amintire;
Mi-e frica sa pic si ma doare,
Caci rana din suflet nu-mi moare.

Sau poate speranta din mine,
Ce zboara alaturi de tine,
Ma arde; esti ultimul vis,
Caci restul in lacrimi s-au stins.

Prea multe ganduri ce nu au putere,
Sa tina in ele atata durere;
Si port pe chip aceeasi privire,
Plina de vise si dezamagire...

Am pierdut lupta si increderea-n mine
Invins iarasi ma simt, pentru tine;
Renunt la un zambet, sperand la mai bine
Sfarsesc plin de lacrimi, ingropat in ruine.

Octombrie

Ma simt atat de pierdut... Pierdut in nelinistea ce-mi imprastie sufletul. Am vrut sa ma adun, dar adunandu-ma, te pierd pe tine. Sunt iarasi impartit in mii de bucatele, aruncate printre atatea vise. M-ai intrebat despre sensul acestui drum, mult prea intunecat, al vietii... Mi-ai cerut motive pentru a trai. Tu stii ca eu... Numai eu, stiu cel mai bine ce simti. M-am lasat invins, plangand pierdut pe aceasi melodie ca si tine... Astfel ti-am simtit fiecare lacrima varsata, ti-am simtit durerea. Am traito alaturi, pe aceleasi versuri... Cum te-as putea lasa sa pleci de langa mine? Cum as putea merge singur mai departe...? Nu-mi lasa sufletul sa se stinga, ratacind insetat prin acest desert pustiu ... cand singura alinare o gasesc alaturi de tine ... cand lacrimile ce le varsam impreuna, sunt asemenea picaturilor de ploaie, ce ne sting durerea si dorul.
E un mare gol in mine, ce nu poate fi umplut de nimeni si nimic altceva. E spatiul creeat de tine, e locul tau ... ce l-ai sapat adanc in inima mea candva, ingropandu-te in el apoi. As putea sa o descriu ca pe o sete... O sete intensa ce m-a cuprins. Sufletul meu e insetat dupa ceea ce il poate completa si ceea ce-l poate face sa se simta implinit; dupa tine...

Ti-am spus: Poate ca Cerul e singurul ce ne mai poate aduce aproape unul de celalalt. Singurul ce ne poate uni sufletele, printr-o singura privire. Deci priveste-l... Fa-o impreuna cu mine.

Mi-ai spus: De cate ori vei privi norii, sa te gandesti la mine...

Promite-mi ca nu vei mai pleca de data aceasta. Promite-mi ca nu te voi mai pierde, pana ce vom putea pasi alaturi unul de celalalt, pe acelasi drum... Pana ce pasii ne vor urma sufletele impreuna spre lumina ... departe ... catre soare, pentru totdeauna.

Uneori ... trecutul iti poate completa prezentul.
Uneori ... in umbra lui gasesti lumina ce-ti lipseste.
Uneori...

Chatarsis

-Inca imi amintesc ca si cum a fost ieri. Acea seara ... dintr-un oarecare balcon, in care nu mai pasisem pana atunci; dintr-un oarecare bloc, la etajul 4. Detalii neinsemnate... Insa tu, vocea tremurandu-ti printre lacrimi... Poate ca trebuia sa ma simt nelinistit si emotionat pentru a doua zi ... dar nu. Nu simteam, nu auzeam nimic altceva ... in afara lacrimilor ce-mi inundasera si mie ochii deasemenea ... si glasul tau cald. Nu era prima data cand plangeam impreuna. Si era pentru a doua oara, cand plangeam datorita faptului ca urma sa fim despartiti unul de celalalt. Poate ca trebuia sa nu pot adormi in acea seara; sa fiu stresat pentru... Insa nu acesta a fost motivul ce nu ma lasat sa dorm. Prea multe lacrimi si ganduri ... iubire, vise. Si nu lua ce-ti spun acum ca pe un repros. O spun doar ... ca pe o amintire placuta, ce-mi lipseste enorm.
- A fost.
- A fost ... un te iubesc soptit mult prea profund. A fost din suflet, l-am simtit...
- Poate.
- Ce spun acum nu e... Nu sunt indragostit de tine. Dar sufletul tau ma atrage; e ca un magnet pentru mine.
- Nu-mi cunosti sufletul deloc, crede-ma.
- Ceea ce cunosc din el ... deja ma leaga de tine mult prea puternic. Sunt atatea clipe, atatea lacrimi, atatea vise construite doar prin doua voci ... pierdute in acelasi univers ... conectate intr-un singur suflet; atatea vise construite impreuna. Atatea amintiri, atatea zambete de fericire... Aseara am plans. Am plans pentru tot; pentru toate aceste ganduri. Si am vorbit ... poate singur, poate am incercat sa ma rog unui Dumnezeu, de a carui existenta nu sunt convins. Insa pur si simplu am simtit nevoia sa spun cuiva. Si-am pus aceasi intrebare, al carui raspuns nu mi-l poate oferi nimeni. De ce? De ce acelasi suflet cu care imparteam candva aceleasi sentimente, acum e doar un strain? De ce eu nu pot uita tot ce ne leaga ? De ce ar trebui sa uit ... ? Sa uit totul, sa uit de tine... Ce te-a schimbat? Ce te determina sa uiti de noi? Ce ne impiedica sa fim mereu ce-am fost candva? Tu te-ai intrebat vreodata aceasta? Ai simtit si tu ce simt eu acum? Te iubesc ... si as vrea sa te pot tine langa mine pentru totdeuna. Raspunsul tau l-as putea intui... Poate ca pur si simplu nu mai simti nimic din ce a fost. Si l-am rugat pe El, spunandu-i ca nu vreau sa te pierd. Mi-e teama... Mi-e teama ca acelasi chip ce imi zambea, candva ma va privi plin de dispret, ocolindu-ma. Aceasi ochi ... vor purta doar o privire rece si goala. Caci aceasi voce, ce ma alina odata ... astazi imi arunca doar cuvinte pline de indiferenta. E prea mult timp deja... E prea mult timp de cand alerg in urma ta, incercand a te prinde ... incercand a ma agata de trecut. Si mi-am promis de atatea ori... Am promis ca te voi lasa sa pleci. E greu ... si doare. Doare pentru ca-mi place sa ma agat de prea multe sperante, oricat de false ar fi ele. Dar daca vrei aceasta, o voi face. Doar spune-mi. Spuneo si-mi va fi mai usor. Spune ca vrei sa plec si o voi face.

Departe de tine...

Mi-ai spus sa invat a ma bucura... Mi-ai spus sa visez departe de tot.
Dar cum pot pasi singur inainte prin aceasta lume noua, cand mrejele amintirii tale ma leaga atat de puternic, purtandu-ma intr-o baie de lacrimi, spre trecutul ce-mi alcatuieste sufletul... ?
Am ascultat glasul marii, sub dorul arzator ce ma sfasia, visand la ziua-n care iti voi putea auzi iarasi vocea. Ea ... vocea ta, da cuvintelor mai multa valoare.
Am ascultat glasul marii, stiind cat ti-ai fi dorit sa-l poti asculta si tu... L-am ascultat pentru tine.
Am incercat sa-ti simt mangaierea in briza usoara si calda ... te-am cautat, dar nu erai.
Si cum as putea zambi fara tine?
Cum as putea zbura, cand tu ai picat?
Cum m-as putea pierde in acest apus, fara a iti simti stransoarea manii, parfumul aproape, pielea obrazului tau moale si catifelat?
Am ratacit pe plaja goala, ingropandu-mi lacrimile si visurile in nisipul fin.
Te-am purtat alaturi de mine, cu fiecare gand ... in fiecare clipa.

Cine sunt eu? ( Partea a 3-a )

Deci, aceasta povestioară va fi în colaborare cu Rox.
Prima şi a doua parte le-am scris eu. Partea a treia e scrisă de ea.

Am adormit cu greu înapoi, pentru că trebuia. Nici măcar nu se crăpase de zi, aşa că nu aveam ce face. N-am avut deloc un somn liniştit pentru cea de-a doua parte a nopţii, cum de altfel nu fusese nici prima dată. O visasem pe Alex… O visasem urât. Păţise ceva, şi nu era bine.
Mi-am dat părul de pe faţă, am luat grăbit telefonul şi am sunat-o.
- Alex, trebuie să ne vedem! Neaparat! am spus eu aproape isteric, fără vreun salut ori altceva.
- Dar… ce dracu ai?! E 9. De ce nu mă laşi să dorm? veni răspunsul din partea ei. Vorbea încet şi se vedea că acum se trezise.
- Oh… te-am trezit… îmi pare rău. Dar Alex, trebuie să ne vedem! Cât de repede se poate.
- Ce?! Ce-ai păţit? Spune-mi!
- Nu am nimic. Mă îngrijorez că tu ai…
- Peste maxim juma’ de oră eşti la mine, clar?
I-am închis telefonul şi după cum îmi spusese, în jumătate de oră eram la ea. Urcasem scările în grabă şi i-am bătut la uşă gâfâind.
- Ce e cu tine? a întrebat ea speriată, trăgându-mă în casă.
- Alex! Eşti bine! am spus eu şi am îmbrăţişat-o.
- Da, sunt. Adică… de ce nu aş fi?
- Am avut un vis ciudat. Adică doua, dar unul cu tine… am crezut că ţi s-a întâmplat ceva…
- Oh, draci. N-am nimic…
Mă simţeam uşurat să aud asta. Îmi luase o piatră de pe inimă. Una din multele care erau acolo…
După ce a făcut două căni cu cacao, a venit în camera ei în care eu stăteam deja şi o admiram. Avea o camera tare frumoasă şi îmi promisese că mă va ajuta şi pe mine să o fac. Avea un perete în dungi, pe care avea multe rame foto cu poze cu noi. Îmi umplea sufletul de bucurie să văd ramele alea… Tot acolo, avea un pat drăguţ, care era aproape ca al meu, într-un colţ al camerei. Lângă pat avea o măsuţă pe care stătea aruncată o carte care părea destul de veche, telefonul şi ochelarii ei cu rame negre. Biroul era pe peretele opus iar pe el avea laptop-ul şi nişte agende.
Peretele cu uşa era plin de desenele ei şi de urmele mâinilor noastre. În spatele uşii era fotoliul pe care ştia că mă găseşte mereu când sunt la ea şi cel pe care stătea şi ea deobicei. Erau micuţe şi drăguţe şi foarte confortabile. A intrat în cameră cu cele două căni. Mi-a oferit una şi s-a aşezat pe covorul ei colorat şi pufos.
- De ce nu stai pe fotoliu?
- Stau bine aici şi îţi pot vedea toate mişcările, zise ea râzând.
Am zâmbit şi am luat o gură de cacao.
- Deci, spune-mi…
- Ăh… nici măcar nu ştiu ce naiba să îţi zic…
- Spune-mi cum ai visat-o pe Iulia, că ştiu c-ai visat-o. Eu nu sunt atât de importantă.
- Ba eşti!
- Doar spune-mi.
- Aceaşi chestie… i-am explicat iar, ca şi în celelalte trei vise: Toţi iubim ... dar totuşi fiecare o defineşte şi simte în felul său. E doar acel sentiment plăcut de afecţiune, a cărui limite merg până la egoism? E doar acel zâmbet, ce dispare odată cu prima rană primită? E doar acel " şi eu ", rostit la auzul cuvintelor " Te iubesc ", mai mult din obişnuinţă? Nu. Dragostea e doar ea şi atât. E sentimentul ce nu are limite. E zâmbetul ce nu poate fi stins; e fericirea ce învinge orice obstacol, fără a dispărea. Mult timp am crezut că o simt, dar... Acum da ! Iubesc. Tu eşti cea care m-a făcut să simt ce înseamnă cu adevărat a iubi. Doar cu tine am păşit dincolo de graniţa visurilor, pe care ţi le-am aşternut la picioare cândva. Alături de tine mi-am şters lacrimile, m-am ridicat şi am simţit că pot merge mai departe. Întotdeauna te-am iubit şi te iubesc, Iulia !
- Ştii… dacă stai să te gândeşti, iubirea nu e chiar aşa… de fapt, ea nu prea există. Rar mai sunt persoane care să o descopere.
Mi-a spus asta fără vreo părere de rău. Mi-a spus-o sincer, fără să se oprescă, fără să pot observa că vocea ei trădează vreo altă emoţie… şi avea atâta dreptate... Mă minţeam oare când îmi ziceam că ea mă iubeşte?
- Dar…
- Omule, nu vreau să te schimb. Vreau doar să te luminez ! spuse ea calmă.
Probabil dacă ne-am fi certat, ar fi ţipat la mine şi mi-ar fi reproşat atâtea. Dar era calmă… atât de calmă ! Am oftat adânc şi nu am mai spus nimic.
- Sunt singură acasă. Aprinde-ţi o ţigară, zise ea, aruncându-mi un pachet plin.
- De ce ai ţigări? Te-ai apucat de fumat?
- E desfăcut, mă?
- Nu…
- Nu ! Normal că nu m-am apucat. Nici nu am de gând, spuse ea, şi-mi aruncă o privire răutăcioasă.
Am luat o ţigară subţire între degetele mele doar ceva mai groase, şi am aprins-o. Fumul se răspândea în încăpere şi mirosul de tutun inunda totul în jur.
Alex tuşi grav iar eu m-am speriat. Ştiam că nu prea suporta fumul, dar dacă mi le dăduse… nu mă prea puteam abţine. Ba da, puteam. Nici nu ştiu de ce nu am făcut-o.

* * *

Alex stătea în pat cu picioarele ei albe pe peretele rece. Nu schimbaserăm prea multe cuvinte chiar dacă eram aproape unul de celălalt. Eu stăteam întins pe covorul ei gros şi pufos cu o jucărie sub cap.
- Alex, care-i faza cu dragostea, până la urmă? am întrebat eu gânditor, uitându-mă în gol.
Micuţa mea se dădu jos din pat şi se aşeză lângă mine, întinzându-se şi punându-şi mâinine sub cap.

Va continua.

Cine sunt eu? ( Partea a 2-a )

- M-ai iubit vreodata?
- Ce e iubirea defapt?

Ii raspundeam printr-o alta intrebare? Am continuat...

- Toti iubim ... dar totusi fiecare o defineste si simte in felul sau. E doar acel sentiment placut de afectiune, a carui limite merg pana la egoism? E doar acel zambet, ce dispare odata cu prima rana primita? E doar acel " Si eu ", rostit la auzul cuvintelor " Te iubesc ", mai mult din obisnuinta? Nu. Dragostea e doar ea si atat. E sentimentul ce nu are limite. E zambetul ce nu poate fi stins; e fericirea ce invinge orice obstacol, fara a disparea. Mult timp am crezut ca o simt, dar... Acum da ! Iubesc. Tu esti cea care m-a facut sa simt ce inseamna cu adevarat a iubi. Doar cu tine am pasit dincolo de granita visurilor, pe care ti le-am asternut la picioare candva. Alaturi de tine mi-am sters lacrimile, m-am ridicat si am simtit ca pot merge mai departe. Intotdeauna te-am iubit si te iubesc, Iulia !
- Atunci de ce-mi faci toate acestea?

.....................................................

Am tacut. Ce-i puteam spune? Ce drept aveam sa o judec, daca nu mi-ar fi crezut cuvintele? Cum m-ar fi putut intelege, cand nici eu nu ma mai intelegeam? Ce ar trebui sa inteleaga, atata timp cat nu aveam nici o explicatie... ? Era usor pentru mine. Era usor caci stiam ce simt; insa era mult prea greu de exprimat in cuvinte si ... poate ca nu ar fi avut nici o logica.

Am deschis brusc ochii. Era intuneric ... si avusesem acelasi vis pentru a 3-a oara ! Ma urmareau aceste doua intrebari ale Iuliei. Constiinta mea zacea la pamant, lasata prada remuscarilor.

Va continua.

Cine sunt eu?

Doar un om... Un om ce invata gresind.

Mi-am aprins o alta tigara. Priveam fumul ce se inalta incet, spulberandu-se in aer.

Nu stiu de ce o mint. Defapt, de ce am inceput sa o fac si de ce continui. E prea tarziu...? Niciodata nu e prea tarziu, dar ... ce s-ar intampla? Ce s-ar intampla cu mine, cu ea, cu noi? E prea mult deja. As pierdeo? Nu... poate ca nu; nu e asta. E durerea ei, sunt ranile ce i le-am provocat deja. De ce nu ma gandesc la timp? Cine sunt eu? Nu stiu... Nu mai stiu nimic. Am obosit; sunt obosit de propia povara ce mi-am incarcat-o-n spate si pe care continui sa o port. Nu pot sa-i strivesc sufletul sub greutatea ei, nici daca as merge inainte pana ce l-as strivi pe al meu. Asta e iubire? Daca era, ma gandeam la timp... Inainte de a-mi ingreuna constiinta, gresindu-i. Imi vine sa strig, sa urlu ... nu ma mai pot ascunde. Ma doare? Nu indeajuns, nu cat ar dureao pe ea. Atunci tac si suport, e vina mea !

Ma macinau aceleasi ganduri, aceleasi remuscari, iar si iar... Da ! O iubeam pe Iulia ... o iubeam enorm, desi imi era rusine sa-mi mai spun si mie insumni acest lucru. Imi era rusine cu mine si cu dragostea mea. Ea nu ar intelege. Ea nu stie ... nu stie atat de multe si e doar vina mea. Poate ar fi inteles, daca as fi stiut sa-i vorbesc la momentul potrivit ... nu acum, despre Alex. Era singura mea prietena. Nu am putut rupe totul; nu merita aceasta ... de ce as fi facuto? Nici nu stiu de ce mi-a cerut Iulia acest lucru, daca mi-a cerut-o defapt... Dar singurul care a gresit aici, am fost eu. Ar fi trebuit sa-i explic. Continuand sa tinem legatura in ascuns, facusem cea mai mare greseala.

De ce ma ascund? Acum, poate pentru ca e prea tarziu; atunci, nu as fi avut de ce. Mi-am spus de atatea ori: daca as incerca ... ce i-as raspunde la toate intrebarile? Ce explicatii as avea...? As avea doar rusinea, regretele si vina. Durerea ce m-ar apasa, durerea ce i-am provocato.

Exageram? Ma purtam de parca comisesem o crima. Poate ca ar fi fost o crima pentru inima Iuliei. O raneam si pe Alex. Ma rugase sa-i spun de nenumarate ori. Am acuzato ca nu poate intelege si ca nu-i pasa. Dar mie nu-mi pasa defapt, decat de Iulia in acest caz. Sau mai bine spus, ce mai puteam salva din ea. Ma ingropasem deja prea adanc, transformand un nimic intr-o viitoare drama.

Va continua.

Himera

Inca mai plang soptind acelasi nume,
Traind departe de realitate si desprins de lume;
Te-am regasit cu ani in urma, intr-o simpla melodie,
Azi ratacesc pe strada mult prea goala si pustie...

Alerg spre tine agatandu-ma de umbre,
Te caut in nimicurile zilei sumbre;
Pe chipurile reci ... mult prea straine,
Sperand sa pot zari lumina ce-am gasito-n tine.

Si iar ma mint cu vorbe inselatoare,
Transform iluzii dulci in scrum, caci faptele sunt prea amare;
Poate ca am picat in agonie,
Arzand prea multe vise ce-mi stau marturie.

Ma mint pentru ca asa imi e mai bine,
Gustand detalii neinsemnate, ce sunt totul pentru mine;
Ma vezi pasind prin noaptea-ntunecata?
Te caut ... macinat de o dorinta disperata.

Do you miss me?

Nu... Tu nu-mi poti auzi soaptele prin care te chem, desi le transform in strigate innecate in lacrimi. Desi ti le marturisesc prin cuvinte atat de des, continui sa ignori gandurile ce-mi alearga spre tine. Aud ce-mi spui, dar nu e ceea ce vreau sa aud. De ce ma ignori... ? Iubirea ta e asemenea unui ocean in mijlocului furtunii; un ocean plin de valuri ce ma izbesc de tarm, atunci cand credeam ca reusesc sa inaintez. E ca o vreme inselatoare, ce-mi spulbera universul; ce ma ridica cand pic, pentru a ma arunca apoi iarasi la pamant.
Am ingropat alaturi de tine, orice urma de ratiune. Mi-ai rasturnat fiecare teorie in parte, invatandu-ma propiile tale jocuri si reguli.
Ma iubesti? Cred, sau doar vreau sa o fac... Am incercat sa inteleg iubirea ta; am incercat sa inteleg ... dar nu pot ignora ce simt.
Iti mai lipsesc? Poate... Dar nu e acel dor mistuitor a carui voce striga; a carui foc iti arde fiecare lacrima ... secandu-ti ochii. A carui sfasiere dureroasa iti asterne-n suflet doar un gol... Un gol ce suspina chemand doar un nume; tanjind dupa fiecare clipa si cuvant ce-l poate umple.

Sunt lacrima pe care o indepartezi ... atunci cand aluneca usor, umezindu-ti obrazul. Ma vei regasi in vorbele pe care le-ai lasat sa treaca neobservate, evitand sa le auzi. Glasul ce si-a dorit a pasi spre inima ta, insa nu ti-ai dorit sa-l asculti.

" Si tacerea e un raspuns "

Si lumea trece-n gol pe langa mine...
O zi in care nu vorbesc cu tine.

Cine te-a invatat sa taci, cand am atat de multa nevoie de cuvintele tale? Nu ti-a spus nimeni ca dai astfel nastere iluziilor, uneori mai dureroase decat orice raspuns? Ma lasi sa ma mint cu propiile ganduri; vorbeste-mi despre ale tale... De ce iti ascunzi sufletul atat de mult, de ce iti este teama? Vreau doar sa te simt aproape si sa te ascult. Am continuat sa caut prin acest gol imens, format in mine ... si tot ce-am gasit esti tu. Am nevoie de tine ... in fiecare secunda si clipa; imi lipsesti, desi esti aici. Si vreau sa-ti vorbesc; de ce tac si eu? Imi simt vorbele stingandu-se pe buze; aceasta liniste le mistuie. Ar fi asemenea unui sir nesfarsit de cuvinte, lipsite de orice valoare si aruncate in haos. Mi-e dor... tu mai simti aceasta?

Post si melodie, dedicate celei de a carui tacere mi-a fost teama.
Celei in a carui tacere m-am pierdut, m-am reconstruit si astfel am inteleso.
Pentru cea care a dat sens tacerii ... facand astfel sa conteze mai mult fiecare cuvant.
Cea care m-a lasat sa o descopar singur.
Cea care si-a dorit sa pot; si-a dorit ca iubirea mea sa inteleaga, cand tacerea ei imi vorbeste.

Leapsa

1. Yourself?
- Bu
2. Your girlfriend?
- Sunshine
3. Your hair?
- Blond
4. Your mother?
- Berbec :>
5. Your father?
- Urs
6. Your favorite item?
- Sarutul =p~
7. Your dream last night?
- Ea 8->
8. Your favorite drink?
- Energizant
9. Your dream car?
- Jeep b-)
10. The room you’re in?
- Verde
11. Your ex?
- Nighmare :-s
12. Your fear?
- Depresia :o3
13. What you want to be in 10 years?
- Scriitor
14. Who you hung out with last night?
- Singur
15. What You’re Not?
- Nympho
16. Muffins?
- Da !
17. One of Your Wish List Items?
- Sex =p~
18. Time?
- 00:24
19. The Last Thing You Did?
- Masturbate =p~
20. What You Are Wearing?
- Dezbracat =))
21. Your Favorite Weather?
- Calda
22. Your Favorite Book?
- Zahir
23. The Last Thing You Ate?
- Salata
24. Your Life?
- Sad
25. Your Mood?
- Happy
26. Your body?
- Ciudat =))
27. What are you thinking about right now?
- Ea :X
28. Your car?
- Autopasul
29. What are you doing at the moment?
- Rad
30. Your summer?
- Hot
31. What color are your underwear?
- Gri :>
32. What is the weather like?
- Racoroasa
33. When is the last time you laughed?
- Acum =))
34. What is on your tv?
- Porno =p~

Thx bbe :* pentru tot =))

My everything

In ochii si privirea ta, mi-am gasit refugiul... Departe de realitatea nemiloasa, departe de lacrimi si durere.
Pe buzele tale am gasit vorbele dulci, ce m-au alinat de atatea ori.
Pe chip ti-am intalnit zambetul ... ce astazi l-ai impartit cu mine si pe care l-am pastrat in suflet inca din prima zi.
In universul nostru, mi-am regasit visele demult aruncate intr-un sertar vechi al inimii. Visele dupa care tanjisem atat. Visele pentru care varsasem nenumarate lacrimi ... renuntand epuizat, intr-un ceas tarziu al noptilor nedormite. Ramas fara putere, ca rob al suferintei si al lor, te-am zarit in clipa-n care imi pierdusem orice urma de speranta.
Alaturi de tine, am invatat sa-mi construiesc prezentul din ruinele trecutului; fericirea din simple nimicuri ... amintiri, clipe si cuvinte astazi nepretuite.
Tu ai facut sa conteze; alaturi de tine, un detaliu a devenit o comoara.
Alaturi de tine am zambit printre lacrimi ... regasind caldura unei raze de soare, intr-o simpla imbratisare.
In tine am gasit fericirea...
Impreuna am ridicat un zid, ce astazi ne apara de furtuna vietii.
Aici nu simt vantul, nici ploaia... E doar caldura dragostei tale si lumina diminetii la care m-ai trezit.

La multi ani, Ika !

Nu vreau sa te umplu de clasicile formalitati, deci voi incerca sa-mi las sufletul a iti vorbi:

Astazi, vreau sa crezi in tine mai mult ca oricand. Astazi, vreau sa inveti a te aprecia.
Pentru ca esti o persoana cu adevarat speciala, si imi doresc sa poti realiza si tu acest lucru.
Pentru ca am putut crede in tine, cand nu am mai crezut in nimeni.
Pentru ca nu mi-ai intors spatele, cand toti au facuto.
Si nu mai pot crede in dragostea oamenilor, dar cred in a ta !
Pentru ca atunci cand toti m-ar abandona, tu nu ai facuto.
Pentru ca ai stiut sa-mi arati cat te doare si cat am gresit ... prin rabdarea, intelegerea, blandetea si calmul tau aparte.
Cand altii mi-au inchis atatea usi, a ta a fost deschisa pentru mine.
Cand toti au avut doar razbunare si ura in suflet, tu ai stiut ca iubirea oferita cand meriti cel mai putin, e modul cel mai bun de a ma face sa inteleg si sa regret.
Cand altii m-ar indeparta, tu m-ai chemat aproape.
Pentru ca ai zambit, atunci cand trebuia sa plangi.
Imi doresc sa poti reusi a iti controla tu viata, si nu ea pe tine; asa cum iti doresti si tu.
Imi doresc sa lasi tot ce te doare in urma, si sa pasesti inainte cu fruntea sus.
Pentru ca meriti ... meriti mai mult de atat; meriti totul.
Si pentru ca poti ! Tu poti...
Tu poti, ce altii nu ar putea.
Tu intelegi, ce multi nu ar intelege.
Tu simti, ce altii nu sunt in stare nici sa creada ... mai ales sa simta.
Tu stii sa iubesti, tu stii sa ierti, sa uiti, sa treci peste si sa mergi mai departe ... cand cei mai multi se agata in nimicuri.
Tu stii ce vrei, cand majoritatea nu stiu nici ce-si doresc cu adevarat.
Esti speciala pentru ceea ce esti; si imi doresc sa nu te mai desconsideri niciodata. Pentru ca meriti sa vezi singura aceasta.
Si te apreciez enorm pentru optimismul, realismul si puterea din tine.
Astazi e ziua in care stralucesti mai mult ca oricand, printre toti acesti visatori aerieni, de varsta ta.
Pentru ca POTI !
Nu privi in urma. Lasa-ti gresesile a te corecta si modela in mai bine; nu a iti macina sufletul, umplandu-te de regrete. Pentru ca toti gresim.
Te iubesc ! Pentru ca tu m-ai invatat sa zambesc.

You are a little sunshine, so don`t let your shine goes down !

Conversatie cu Sinele

Te am. Si realizez ca nu vreau nimic mai mult. De ce mi-as dori altceva? As putea bantui o viata de la o persoana, la alta ... cand lumea e atat de mare, toti sunt atat de diferiti. Si in fiecare pot gasi atat calitati, cat si defecte; in fiecare pot gasi parti pe care le ador si parti ce imi displac. Nu. Nu exista perfectiune ... si atunci de ce sa alerg dupa vise, lasand realitatea sa treaca pe langa mine neobservata, impreuna cu toate sansele pe care mi le ofera? De ce as cauta un idol, cand sunt doar un muritor? Cine sunt eu sa te judec atunci cand gresesti, atata timp cat si eu o fac? Daca as fugi de imperfectiunile tale, inseamna ca nu le-as putea vedea pe ale mele. Printre toti cei care viseaza la ingeri, uitand ce sunt defapt ... eu visez la tine. Sunt doar un om, ce a ales sa iubeasca un om ca si el. Te am ... iar acest lucru inseamna totul pentru mine. Existi ... si m-am trezit la timp din vise, pentru a te vedea. Te iubesc ... iar asta ma ajuta sa-mi sculptez propiul sufletul, pentru a se mula perfect dupa al tau. Prin ochii iubirii ce ti-o port, te vad asa cum esti: perfecta in felul tau. Dragostea mea te face perfecta. Doar acceptandu-te si iubindu-te pentru ceea ce esti, pot spune ca te iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Cat te-as minti prin aceste vorbe, daca as incerca sa te transform in ce-mi doresc eu sa fii. As putea alege la fel de bine o bucata de plastilina, modelando in felul-n care vreau. Dar te-am ales pe tine ... am ales sa iubesc un suflet si o personalitate, nu o marioneta. Te am, dar nu-mi apartii. Cum te-as putea inlantui, iubindu-te? Ti-as lua libertatea de a alege. Nu; doar te am si iti multumesc ca ma vrei langa tine. Iar daca vei pleca, iubirea mea te v-a urmari, nu v-a disparea. V-a merge alaturi de tine, fiindu-ti aproape la fiecare pas.

Pentru Cea pe care am aleso sa-mi fie Inger si Demon, fericire si tristete, implinire si durere.

Smile, because I love you !

O alta zi ...

E seara. Gandurile ce-mi rascolesc mintea iarasi imprastiata, imi spun ca a mai trecut o zi in care sufletul mi-a ratacit mult prea zdrobit si epuizat, pentru a mai lupta impotriva durerii ce l-a invins. O alta zi, in care m-am lasat cuprins de sfasietoarea dorinta a mortii... Cuvintele tale imi spun atat de multe; si as vrea sa-ti vorbesc, dar vorbele imi suna mult prea goale. E greu sa pun in ele valoarea iubirii ce ti-o port ... a remuscarilor ce ma urmaresc, a nemiloasei suferinte ce m-a curpins. As vrea ... as vrea sa-ti spun atat de multe, dar stau tacut in fata ta, purtand doar o privire pierduta si urmele lacrimilor ce-mi contureaza tristetea asezata pe chip.
Imi voi ingropa durerea intr-un colt dat uitarii al inimii, evadand alaturi de tine spre un nou orizont - a fost promisiunea pe care am facuto ieri. Dar astazi nu mai pot zbura; am picat cu aripile frante...

Clipe nepreţuite

Tu ... m-ai învăţat să zâmbesc,
Eşti raza de lumină-n noapte, atunci când rătăcesc;
Eram picat mult prea adânc când m-ai găsit,
Însă mai ridicat şi-n ale tale braţe am zâmbit.

Era întuneric ... mă simţeam pierdut,
Mult prea împrăştiat în gânduri de demult;
Zăceam cu sufletul de teamă urmărit,
O teamă, ce cu tine a murit.

M-ai scos dintr-o realitate mult prea neagră,
Aveam în mine atunci, doar o speranţă vagă;
Visam un lung coşmar de o întreagă viaţă,
Dar m-ai trezit ... şi am păşit spre-o nouă dimineaţă.

În tine am regăsit încrederea pierdută,
Speranţa ce-mi murise stinsă, într-o durere mută;
Mi-ai şters trecutul, inundându-mă cu a ta iubire,
Iar astăzi plâng; dar sunt lacrimi de fericire...

Toate clipele alaturi de tine, sunt nepretuite pentru mine...

" - De azi nu urasc. De azi nu simt nimic. Am sufletul impacat. E sus. Simt iubirea pentru tine.
- Pe care nu o merit !
- Poate nici eu nu am meritat un masacru asupra sufletului si demnitatii mele. Dar l-am primit. Deci, e simplu... "

" Stii in *povestile* alea care se spun cu insula. Esti pe o insula, alegeti 3 lucruri care le vrei cu tine. Asa si eu. Mi-am facut propriul Iad si am ales un lucru, care sa imi aminteasca ca sunt om, ca sangele trebuie sa curga prin vene, ca trebuie sa imi mentin temperatura corpului, si prin urmare am ales iubirea pentru tine. Ea imi aminteste de mine. Sunt in jocul meu, deci am regulile mele. "

... ca si aceste cuvinte. Te voi iubi intotdeauna !

This is a Special Post for a Special Person. For Her

Forgive me

Astazi ... te-am redescoperit. Mi-am privit greselile, cu ochii mai deschisi ca intotdeuna si m-am ingropat iarasi in regrete... Regretele ce-mi vorbesc prin vocea durerii, spunandu-mi: e prea tarziu... Sunt construit din nimicuri ce ma reprezinta; sunt ca o lama bine ascutita, ce astazi te-a ranit mult prea adanc. Cum ti-as putea sterge lacrimile, cu mainile patate de sangele ranilor, ce le-am facut in tine? Cum te-as putea privi, cand in ochii mei se citeste vina ce o port? Si ma intreb de ce nu am pasit alaturi de tine, pe acelasi drum, pe care am ales impreuna sa mergem?! De ce m-am ascuns, indepartandu-ma... ?! Mi-am dat seama apoi, ca am ramas singur astfel, in intunericul propiilor greseli ... dar era mult prea tarziu. Nu stiam calea de intoarcere, asa ca te-am asteptat sa vii dupa mine ... si ai venit. Acum m-ai regasit, insa sufletul mi-e ingreunat de povara greselilor facute, iar trupu-mi poarta semnele lor, ca dovada. Am picat de atatea ori ... dar astazi te-am tras dupa mine, aruncandu-te la pamant din propia neatentie, cu care continui sa pasesc inainte. Cum te-as putea ridica, cand sunt mai jos decat tine? Astazi ... mi-am dorit sa-ti spun cat te iubesc; dar cum ti-as putea vorbi, cu aceleasi buze, ce au rostit de atatea ori cuvinte inselatoare?

Eu spuneam:

[ ... ] " Pentru ca daca ar fi ceva catusi de putin adevarat, in aceste numite ” sentimente ” ... de iubire, de orice fel ar fi ele ( prietenie sau mai mult de atat ) , ar trai din clipa-n care s-au nascut si ar muri odata cu noi.
Astazi sunt totul, maine dispar ca si cum nu au existat vreodata…
Imi poate cineva ” traduce ” si mie, ce dracu` inseamna toata magaria asta, numita ” dragoste, prietenie ” ? "

Ea mi-a spus:

" Eu pot... E ceea ce simt eu pentru tine. "

PS: Nu voi putea uita niciodata aceste cuvinte...

Din indiferenţă şi nepăsare

Din indiferenţă şi nepăsare, am rănit prea mult
Sunt un nimeni ... degeaba încerc să mă ascund;
În spatele prea multor vise,
În spatele măştii cuvintelor scrise.
Din indiferenţă şi nepăsare, mă doare
Sufletul măcinat de regrete îmi moare;
Minciuni aruncate, luându-mi puterea,
În umbra ta mi-am găsit mângâierea...
Nu merit multe ... poate nimic
De ce am nevoie de tine când pic ?!
Gânduri mă urmăresc nopţi la rând,
Pot indiferent să adorm plângând ?
Astăzi eşti rece, ca vântul de toamnă
Îmi trăiesc propiul film şi finalu-i o dramă;
Buzele-mi rostesc cu o mută mişcare,
Aceleaşi cuvinte, scăldate-n uitare...
Mult timp mi-a fost teamă,
De al tău răspuns firesc,
Dar nu mai pot evita să-ţi spun:
Te iubesc !

Ea

S-a luminat de zi, dar tot ce vad e intunericul propiilor mele ganduri, in care m-am scufundat ... cautandu-te. Inca te mai aud, soptindu-mi prin adierea usoara a vantului. Mi-am purtat singur pasii de atatea ori, inconjurat de straini, sub privirile lor reci si apasatoare ... uneori abia inaintand, ingreunat de povara suferintei. Tu, m-ai ajutat sa alerg cu sufletul inundat de fericire; in ochii tai, am gasit o lume numai a noastra ... in care am impartit acelasi zambet, desprins dintre vise. Am impartit durerea si lacrimile, pe care mi le-ai sters de atatea ori. Mi-ai adus surasul diminetii, in noptile tarzii ... caldura razelor de soare, in iernile geroase. Unde esti acum? Te-ai pierdut in acest gol imens, ce s-a format intre noi... Pot auzi doar ecoul surd, al strigatelor prin care te chem. Si lupt sa-mi inving durerea, intrebandu-ma de ce te simt aici, cand esti atat de departe? Si ma intreb de ce ma las prada suferintei... E dorul ce ma macina, e lipsa pe care o simt; e lipsa ta, imi lipsesti ! Si ma intreb de ce... De ce flacara sperantei ce-mi arde in suflet, atat de vie inca, imi spune ca nu te-am pierdut; imi spune ca nu ne vom putea pierde unul de celalalt, niciodata... Astazi ratacim pe drumuri diferite, dar imi presar calea cu lacrimi ... si in fiecare pas facut, am pus o urma de speranta.
Am cautat linistea ... si am gasito in vocea ta; s-a asezat peste sufletul meu, innecat in haos. Am cautat o raza de lumina, in noaptea tacuta a vietii mele ... si am gasito in tine. M-ai prins de mana, in clipa-n care eram convins ca sunt inconjurat de straini ... si te-am urmarit pas cu pas de atunci. Nu am vrut sa ma desprind din stransoare mainii tale niciodata, dar mi-ai dat drumu ... te-ai indepartat si ai plecat, lasandu-te inselata de aparente. Insa am continuat sa te urmaresc cu gandurile. Te-am descifrat ... iar acum esti o carte deschisa, pe care o pot citi cu usurinta. Nu ma poti minti prin vorbe, ce le folosesti drept scut de aparare. As vrea sa-mi poti auzi sufletul cum te cheama, as vrea sa-mi poti simti iubirea lasata prada durerii ... as vrea sa-mi poti citi ochii ce-si ascund dorinta printre lacrimi; as vrea sa ma poti vedea, chiar si atunci cand dispar...

PS: Te iubesc

Losing you

Iubirea imi tine sufletul in viata, atunci cand ar trebui sa fie mort...

Odata insemnam Universul in care traiai. M-ai aruncat pe acest mal pustiu ... si te-ai indepartat plutind libera in zbor, deasupra valurilor involburate, catre alt Univers. M-ai abandonat aici, fara a te uita in urma nici o secunda. Odata eram zambetul ce ti se aseza pe buze, vocea pe care ardeai de dor si nerabdare s-o auzi, chipul pe care nu te saturai sa-l privesti. Astazi insa ... sunt doar acel fir de praf, ce te impiedica sa stralucesti; acea umbra ce-ti intuneca fata. Ai lasat totul, de parca nu ar fi existat niciodata. Viata mea fara tine, e ca o flacara in intuneric, ce se stinge incet, incet... Dimineata e acelasi cosmar, ce ma readuce in trista realitate ... ce-mi readuce durerea, in sufletul inca furat de vise. Am literele numelui tau, adanc gravate in inima; imaginea ta imi alearga prin ganduri ... cum te-as putea face sa dispari? Cum as putea sterge atatea amintiri, fara a ramane urme?

I`ll never go back

Ma aflu in spatele portii inimii tale; am tras zavoarele grele si ruginite ale suferintei, iar acum sunt aici ... afara, stand singur in ploaia marunta si rece a amintirilor. Le voi arde astazi cum mi-am promis, pe rugul aprins al dorintelor pierdute, in focul mistuitor al neimplinirilor. Imi voi stinge toate lacrimile, in aceasta ploaie ... si voi fugi cat mai departe de acest vis, al carui prizonier am fost atat de multa vreme. Fizic, sunt doar la un pas de tine, inca ... dar sufletul mi-a parcurs mii de kilometri, deja ... indepartandu-se tot mai mult. Inca iti mai pot auzi strigatele, uneori ... tulburand aceasta liniste in care ratacesc. Am inceput sa inaintez de ceva timp, insa pasii imi sunt nesiguri. Vocea si chipul tau continua a ma bantui seara de seara, nelinistindu-mi somnul ... trezindu-ma in soaptele prin care ma chemi inapoi. Lupta e mult prea grea ... si am inceput sa alerg, sperand a prinde putere.
Nu voi renunta ! Voi merge pana la capat de aceasta data ! Am scris acest juramant cu propiul sange patat de durere, ce a curs de atatea ori ... cu pretul lacrimilor varsate, datorita ranilor adanci ce le-ai facut in mine, fara pic de mila, fara vreo urma de regrete si fara sa-ti pese ... in cele mai multe randuri.
Voi strabate acest intuneric si cu ultimele puteri ramase ... pana voi iesi la lumina, pana voi putea alerga iarasi liber. Am picat de atatea ori in mrejele tale inselatoare, ce mi-au ucis sufletul ... m-am lasat ademenit de aparente, am inghitit atatea minciuni, incercand sa ma agat singur de sperante false. Astazi ... am avut de ales intre a ma elibera, a ma trezi din acest cosmar si a ii oferi sufletului meu bantuit libertatea ... sau a ma ingropa pentru totdeauna in tine.

Ghost of my Soul

Imi privesc sufletul inrobit asemenea unui sclav, ce zace la pamant ramas fara putere. Privesc ce-a mai ramas din mine; un chip sters, in a carui privire pierduta si goala, se pot citi urmele amintirilor si ale sperantelor spulberate, urmele lacrimilor fierbinti, ce inca imi cad pe obraji. Ma scald in propia-mi minciuna, ma innec singur in durere, strigandu-te... Dorul ce ma macina, te cheama ... dar nu mai esti demult langa mine. Sunt eu si atat; eu si dorinta ce-mi inunda sufletul, eu si singuratatea ce-mi umple toata fiinta. Nu esti nici chiar atunci cand am nevoie de tine mai mult ca de aer, caci uit sa respir daca te am aproape. Iubirea mea pentru tine, e ca un inger alb ce-mi poarta sufletul intr-un zbor lin, incet, spre o moarte dulce... Ma voi spulbera precum visele, singurele ce-mi ramasesera aproape, pentru a ma mangaia. Ma voi pierde in iluziile cu care ma amagesc, pentru totdeauna.

Cand se lasa intunericul, te simt mereu mai aproape. Esti o speranta ce nu moare, insa ma ucide pe mine incet, incet...

Lies

Stateai asezata acolo ... atat de singura, atat de pierduta in intunericul camerei. Ti-am putut observa lacrimile, ce se prelingeau siroaie pe obrajii palizi. Am ingenunchiat, luandu-ti fata intre palme ... si ai tresarit la atingerea mainilor mele reci. Voiam sa te iau in brate, sa te incalzesc cu dragostea mea ... insa m-ai respins. Ti-am soptit cat de mult te iubesc, dar nu m-ai auzit... Am plans alaturi de tine, insa ai refuzat sa ma vezi. Iti puteam simti durerea, caci imi sfasia si mie sufletul, langa al tau. Ne-am impartit visele ... ne legau atatea amintiri. Puteam pleca, dar nu puteam disparea.
Nu am crezut ca ma pot ascunde de privirea ta, atat de usor. Port aceasta mantie neagra ce ma acopera, fugind de ochii tai. Iti citesc nelinistea pe fata, suferinta, mania si poate ura... Te simt incercand sa sapi in sufletul meu, cautand o urma din ce a fost, orice de care sa te poti agata. Te lupti sa-mi intorci gandurile iarasi catre tine, nestiind ca ele te bantuie clipa de clipa. De ce te ingropi singura in minciuni nespuse? Iti trimit acum acelasi bilet, pe care mi l-ai lasat aruncat printre vise...

I`ll never forget you

Little Sunshine

EA. Soarele ce rasarea pe strada rece si pustie a vietii mele, raza de lumina in intunericul in care eram. La acel capat al lumii, ea mi-a deschis noi orizonturi. Era mica mea comoara, descoperita in desertul pustiu al vietii. Mica stea, ce avea sa straluceasca din acea clipa, in Universul meu. A fost primavara ce mi-a intins mana, salvandu-ma din lungul cosmar al iernii. Sufletul imi era inghetat, cand a patruns caldura iubirii ei si m-a readus la viata. Acea mica raza de soare, ce m-a ridicat de jos candva ... si mi-a readus zambetul pe buze.

Astazi ... sunt acea fantoma ce bantuie strazile, cautand imaginea ta in fiecare persoana ... sperand ati revedea chipul. Zambesc ! Si o voi face, atata timp cat tu esti fericita. Fericirea ta v-a fi si a mea, iti promit. Te iubesc !

Letter to You

Vorbele tale ma ard, privirea ta ma strapunge... Raneste-ma ! Durerea ma v-a mangaia in felul ei rece si unic, de a o face. Voi pleca; ma voi retrage departe de aici, departe de tot ... sa te pot iubi in linistea singuratatii, in tacerea suferintei. Ma voi ascunde in spatele usilor pe care mi le-ai inchis. Degeaba iti arat dragostea ce ti-o port, caci nu mai ai nevoie de ea. Degeaba iti marturisesc ce simt, caci nu-ti mai pasa. De acolo, din umbra ... voi putea sta langa tine, fara a iti incurca drumul. Te voi putea privi, fara a ma simti stingherit sub ochii tai. Te voi putea asculta, iti voi putea vorbi ... fara a fi ranit de cuvintele tale.


Pielea imi e murdara ... manjita de urmele mainilor tale, ce au lasat suferinta amintirilor, cu fiecare atingere. Sufletul-mi se scalda-n propiul sange; ochii mi-au orbit demult, innecati in lacrimi. Buzele-mi ard dorinta, cuvintelor nespuse... Si am disparut in iluziile cu care continui sa ma mint. Doar inima ce o simt inca batand, este a ta. Daca ai putea privi dincolo de aparente, m-ai vedea asa cum sunt defapt; un om mort, ce se hraneste doar prin vise ... ce traieste doar prin tine. Asculta-mi soaptele ce-ti spun atat de multe. Ele iti vorbesc despre regretele ce mi-au intunecat mintea si au dat nastere urii ce mi-o port. Mi-au stins vocea, luandu-mi in acelasi timp puterea de a striga si vointa de a ma ridica. Sunt singur acum ... cazut in genunchi la pamant, in cea mai adanca prapastie a vietii. Vezi uneori zambete asezate pe chipul meu, poate ... dar nu poti vedea cat de false si ireale sunt. Te lasi indusa in eroare de masca ce o port, pentru a ma ascunde ... nestiind ca esti singura ce o poate da la o parte. Singura ce mi-as dori sa poata vedea realitatea, asa cum este ea ... sa ma priveasca prin ochii mei, nu ai lumii, caci de ei fug si ma ascund. Pentru restul am creeat aparentele ... dar te minti si tu cu ele. Moartea e dulce; trebuie doar sa o gust ... dar voi astepta pentru tine. Voi fi mereu aici in umbra, sperand ca intr-o zi sa pot privi soarele din nou.
Voi pastra amintirea ta, voi pastra visele ce s-au nascut odata cu tine ... chiar de vei disparea. Iti voi pastra numele scris in sufletul meu, pentru totdeauna. Imaginea chipului ce candva ma facea sa zambesc printre lacrimi. Vocea ce ma linistea, soaptele dulci ce ma mangaiau; acea " tu " de alta data, ce ma incalzea cu iubire. Poate te-am pierdut deja ... ori e doar obsesia ce ma macina, teama ce ma incolteste. Esti o urma stearsa, din ce ai fost ... un suflet rece, gol si pustiu. Te-ai ascuns in spatele zidului pe care l-ai construit, pentru a ma tine departe. Ti-ai pus lacat inimii, fara a imi da cheia. Odata erai ca si rasaritul soarelui, aducandu-mi acea sclipire in ochi, plina de fericire... Insa te-ai transformat in apusul ce-si varsa intunericul peste orizontul meu, umplandu-mi ochii de lacrimi. Te-ai desprins usor din bratele mele, ce s-au luptat mult timp sa te readuca inapoi ... in zadar. Esti deja departe acum... Inca te mai zaresc prin ceata ce s-a asezat intre noi, lasadu-mi doar urmele pasilor tai aproape. Si nu te voi mai vedea deloc in curand, stiu... Voi pastra iluziile dulci, dar inselatoare ... amintirile ce-mi alina durerea, cu pretul lacrimilor. Imi vei lipsi ... imi lipsesti deja prea mult ... imi lipseste totul. Noptile tarzii, cand ma purtai printre vise alaturi de tine ... orele nesfarsite parca, in care ma faceai sa te simt aproape, doar ascultandu-ti glasul. Zilele pierdute-n atingerea fina a picaturilor de ploaie... Adierea vantului ce-mi fura gandurile, luandu-le cu el in zbor, departe, catre tine. Dragostea ce ti-o port, mi-a inundat sufletul ca o furtuna pe ocean. Valurile ei puternice m-au izbit de tarmul vietii, apoi m-au aruncat iarasi in largul viselor. M-a facut sa pasesc cu ochii inchisi, pe acest drum plin de spini, fara a imi pasa daca ma voi rani...