Din indiferenţă şi nepăsare

Din indiferenţă şi nepăsare, am rănit prea mult
Sunt un nimeni ... degeaba încerc să mă ascund;
În spatele prea multor vise,
În spatele măştii cuvintelor scrise.
Din indiferenţă şi nepăsare, mă doare
Sufletul măcinat de regrete îmi moare;
Minciuni aruncate, luându-mi puterea,
În umbra ta mi-am găsit mângâierea...
Nu merit multe ... poate nimic
De ce am nevoie de tine când pic ?!
Gânduri mă urmăresc nopţi la rând,
Pot indiferent să adorm plângând ?
Astăzi eşti rece, ca vântul de toamnă
Îmi trăiesc propiul film şi finalu-i o dramă;
Buzele-mi rostesc cu o mută mişcare,
Aceleaşi cuvinte, scăldate-n uitare...
Mult timp mi-a fost teamă,
De al tău răspuns firesc,
Dar nu mai pot evita să-ţi spun:
Te iubesc !