E seara. Gandurile ce-mi rascolesc mintea iarasi imprastiata, imi spun ca a mai trecut o zi in care sufletul mi-a ratacit mult prea zdrobit si epuizat, pentru a mai lupta impotriva durerii ce l-a invins. O alta zi, in care m-am lasat cuprins de sfasietoarea dorinta a mortii... Cuvintele tale imi spun atat de multe; si as vrea sa-ti vorbesc, dar vorbele imi suna mult prea goale. E greu sa pun in ele valoarea iubirii ce ti-o port ... a remuscarilor ce ma urmaresc, a nemiloasei suferinte ce m-a curpins. As vrea ... as vrea sa-ti spun atat de multe, dar stau tacut in fata ta, purtand doar o privire pierduta si urmele lacrimilor ce-mi contureaza tristetea asezata pe chip.
Imi voi ingropa durerea intr-un colt dat uitarii al inimii, evadand alaturi de tine spre un nou orizont - a fost promisiunea pe care am facuto ieri. Dar astazi nu mai pot zbura; am picat cu aripile frante...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu