Astazi ... te-am redescoperit. Mi-am privit greselile, cu ochii mai deschisi ca intotdeuna si m-am ingropat iarasi in regrete... Regretele ce-mi vorbesc prin vocea durerii, spunandu-mi: e prea tarziu... Sunt construit din nimicuri ce ma reprezinta; sunt ca o lama bine ascutita, ce astazi te-a ranit mult prea adanc. Cum ti-as putea sterge lacrimile, cu mainile patate de sangele ranilor, ce le-am facut in tine? Cum te-as putea privi, cand in ochii mei se citeste vina ce o port? Si ma intreb de ce nu am pasit alaturi de tine, pe acelasi drum, pe care am ales impreuna sa mergem?! De ce m-am ascuns, indepartandu-ma... ?! Mi-am dat seama apoi, ca am ramas singur astfel, in intunericul propiilor greseli ... dar era mult prea tarziu. Nu stiam calea de intoarcere, asa ca te-am asteptat sa vii dupa mine ... si ai venit. Acum m-ai regasit, insa sufletul mi-e ingreunat de povara greselilor facute, iar trupu-mi poarta semnele lor, ca dovada. Am picat de atatea ori ... dar astazi te-am tras dupa mine, aruncandu-te la pamant din propia neatentie, cu care continui sa pasesc inainte. Cum te-as putea ridica, cand sunt mai jos decat tine? Astazi ... mi-am dorit sa-ti spun cat te iubesc; dar cum ti-as putea vorbi, cu aceleasi buze, ce au rostit de atatea ori cuvinte inselatoare?
Eu spuneam:
[ ... ] " Pentru ca daca ar fi ceva catusi de putin adevarat, in aceste numite ” sentimente ” ... de iubire, de orice fel ar fi ele ( prietenie sau mai mult de atat ) , ar trai din clipa-n care s-au nascut si ar muri odata cu noi.
Astazi sunt totul, maine dispar ca si cum nu au existat vreodata…
Imi poate cineva ” traduce ” si mie, ce dracu` inseamna toata magaria asta, numita ” dragoste, prietenie ” ? "
Ea mi-a spus:
" Eu pot... E ceea ce simt eu pentru tine. "
PS: Nu voi putea uita niciodata aceste cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu