miercuri, 17 noiembrie 2010

Dependenta

Ma aflu in decursul unui sir nesfarsit de zile... Ma aflu in vartejul unei nelinisti, ce ma apasa tot mai mult. In centrul focului, dorintelor nespuse ... ce-mi ard pana si temeliile sufletului; ce-mi seaca fiecare lacrima. Sunt asemenea unui rob; robul unei dependente sfasietoare.
Si totusi ... cine esti tu? De unde vii, iesindu-mi pe neasteptate-n cale ... reusind a imi tulbura apele limpezi in care ma scaldam?
Cine esti ... de reusesti a imi imprastia visele cu a ta privire, aducand haosul in toata fiinta mea? Un haos ce mi-a luat orice ratiune ... caci sufletul imi zace intr-o nostalgie, ce devine tot mai dureroasa... Iar trupu-mi bantuie hoinar pe strazi, cautand urmele pasilor tai ... urmele amintirilor prin care m-ai imbatat cu fericire. Orele petrecute cu tine, devenind secunde; iar cele in care nu imi esti aproape, veacuri...
Cine esti tu ... si ce-ai facut din mine? Caci ratacesc tot mai adanc, prin acest labirint inselator. Am inceput sa numar zilele, incercand a realiza ce-mi doresc, ori ce-mi lipseste. Insa tot ce am realizat, e ca am nevoie de tine... Iar cand nu esti, port o lupta-n care ma zbat asemenea unui peste pe uscat. E o lupta zadarnica... E lupta cu mine insumni, e dependenta ce ma stapaneste. E lipsa ta... Cine esti tu... ?

marți, 9 noiembrie 2010

Printre cuvinte ma regasesc...

Dar eu ... ce sunt?
Un suflet gol, ce bantuie prin noapte

Un strigat mut, urmat doar de al sau ecou;
Lacrima ce nu poate stinge dorul,
Ochii pustii, ce cauta-n privirea ta amorul...
Vocea, a carui soapte inca ard pe buze
Inima ... ce purtand in ea doar o speranta moarta,
Continua, alergand a isi cauta refugiul,

Intr-o iubire demult ingropata
Din rani adanci, acum reinviata.

Dar tu ... ce esti?

Parca aud glasu-ti suav atat de aproape,

Cand amintirea ta ma-nvaluie in noapte;

Cuprins de ganduri si furat de vise

Tresar usor ... caci ale tale vorbe dulci,

Mi-au inundat singuratatea neinteleasa

Mi-au luminat iar calea, prin aceasta ceata deasa...

Stergandu-mi orice lacrima-n a lor tacere,

Readucandu-mi zambetul cu o mangaiere.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Atat de departe


Citeste-n ochii mei, ce inca mai au lacrimi !
Scufundate-n privirea goala ce o port mereu;

Mergi mai departe, sterge urmele durerii
Reconstruieste iarasi zidul nostru, din ruina sufletului meu.


Priveste adanc ... imi poti simti dorinta?

Atatea vise ce ard demult in ea;

Caci realitatea-i masca ce-mi acopera lumina
Oprindu-ma, spre tine a zbura...

M-am ingropat in propia cenusa

Priveste-mi ochii stinsi, caci doar tu poti vedea,

In ei, o ultima speranta slaba;
Astazi ... doar amintirea ta ma poate ridica.