marți, 9 noiembrie 2010

Printre cuvinte ma regasesc...

Dar eu ... ce sunt?
Un suflet gol, ce bantuie prin noapte

Un strigat mut, urmat doar de al sau ecou;
Lacrima ce nu poate stinge dorul,
Ochii pustii, ce cauta-n privirea ta amorul...
Vocea, a carui soapte inca ard pe buze
Inima ... ce purtand in ea doar o speranta moarta,
Continua, alergand a isi cauta refugiul,

Intr-o iubire demult ingropata
Din rani adanci, acum reinviata.

Dar tu ... ce esti?

Parca aud glasu-ti suav atat de aproape,

Cand amintirea ta ma-nvaluie in noapte;

Cuprins de ganduri si furat de vise

Tresar usor ... caci ale tale vorbe dulci,

Mi-au inundat singuratatea neinteleasa

Mi-au luminat iar calea, prin aceasta ceata deasa...

Stergandu-mi orice lacrima-n a lor tacere,

Readucandu-mi zambetul cu o mangaiere.

Un comentariu: