miercuri, 3 noiembrie 2010

Atat de departe


Citeste-n ochii mei, ce inca mai au lacrimi !
Scufundate-n privirea goala ce o port mereu;

Mergi mai departe, sterge urmele durerii
Reconstruieste iarasi zidul nostru, din ruina sufletului meu.


Priveste adanc ... imi poti simti dorinta?

Atatea vise ce ard demult in ea;

Caci realitatea-i masca ce-mi acopera lumina
Oprindu-ma, spre tine a zbura...

M-am ingropat in propia cenusa

Priveste-mi ochii stinsi, caci doar tu poti vedea,

In ei, o ultima speranta slaba;
Astazi ... doar amintirea ta ma poate ridica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu