Un vis real

Ea spune:
- Iubirea ce ti-o port, e o ca o rana ce ma doare
Ma macina si sufletu-mi ingroapa tot mai tare...
Iar el raspunde:
- As veni, dar imi e teama
Sa nu te pierd apropiindu-ma;
Caci viata-mi fura dragostea si imi transforama orice zambet intr-o drama.
Mi-e teama ca lumina ta sa nu dispara,
Mi-e teama ca iubirea sa nu piara...
Ea spune:
- Nu mai pot ... caci amintirea ta ma arde !
Si singura ma innec in lacrimile amare
Te strig, te chem aproape...
De ce doar stai, privindu-mi sufletul cum moare?
El ii raspunde:
- Inima mea e a ta, iti apartine
Deci voi risca, pasind din nou spre tine;
Si unul langa altul vom muri, ori vom invinge
Te rog, ia-ma de mana, nu mai plange...
S-a ridicat si a cuprinso-n ale sale brate
Pe chipul lui intunecat, acum citeai sperante.
O noua raza in privirea-i visatoare
Ce iar zacea pierduta-n ochii ei senini;
Acei ochi tristi, dar de iubire plini...