joi, 14 octombrie 2010

Intuneric si lumina

Odata lacrimile-mi alinau durerea
Astazi ma ard, ma sfasie si-mi iau puterea;
Cu sufletul secat si inima la tine,
Incerc sa pot spera ca totul va fi bine.

Stiai ca visele sunt ireale ?
Dorinte neimplinite, ori iluzii goale...
Traiesc in visul meu, numit "viata",
Cu fericirea atarnata de un fir de ata.

Si tot ce am acum, curand dispare
Si tot ce azi invie, maine moare;
Voiam sa cred ca sunt adevarate,
Dar astazi stiu: tu esti a mea realitate !

Cand toti vorbesc despre sinceritate,
Cu aceleasi replici insa, demult invatate,
Tu ma alini rostind simple cuvinte
Ce mi le spune al tau suflet, caci se simte...

Te-am regasit ca pe o dulce amintire
Invaluita intr-o raza de iubire;
Ascunsi in intunericul greselii,
Purtam pe chip aceeasi pata a durerii.

Ajuta-ma sa zbor, ia-ma cu tine !
Promite-mi sa nu pleci de langa mine.
Inca mie frig ... si vad doar ceata-n zare,
Dar impreuna vom gasi o cale.

Am reinviat cu o speranta mult prea vaga
Tot ce avem, este iubirea ce ne leaga;
Iti aud vocea ... urmarindu-ma prin vis
Acum am cheia; te eliberez cum ti-am promis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu