Cine sunt eu?

Doar un om... Un om ce invata gresind.

Mi-am aprins o alta tigara. Priveam fumul ce se inalta incet, spulberandu-se in aer.

Nu stiu de ce o mint. Defapt, de ce am inceput sa o fac si de ce continui. E prea tarziu...? Niciodata nu e prea tarziu, dar ... ce s-ar intampla? Ce s-ar intampla cu mine, cu ea, cu noi? E prea mult deja. As pierdeo? Nu... poate ca nu; nu e asta. E durerea ei, sunt ranile ce i le-am provocat deja. De ce nu ma gandesc la timp? Cine sunt eu? Nu stiu... Nu mai stiu nimic. Am obosit; sunt obosit de propia povara ce mi-am incarcat-o-n spate si pe care continui sa o port. Nu pot sa-i strivesc sufletul sub greutatea ei, nici daca as merge inainte pana ce l-as strivi pe al meu. Asta e iubire? Daca era, ma gandeam la timp... Inainte de a-mi ingreuna constiinta, gresindu-i. Imi vine sa strig, sa urlu ... nu ma mai pot ascunde. Ma doare? Nu indeajuns, nu cat ar dureao pe ea. Atunci tac si suport, e vina mea !

Ma macinau aceleasi ganduri, aceleasi remuscari, iar si iar... Da ! O iubeam pe Iulia ... o iubeam enorm, desi imi era rusine sa-mi mai spun si mie insumni acest lucru. Imi era rusine cu mine si cu dragostea mea. Ea nu ar intelege. Ea nu stie ... nu stie atat de multe si e doar vina mea. Poate ar fi inteles, daca as fi stiut sa-i vorbesc la momentul potrivit ... nu acum, despre Alex. Era singura mea prietena. Nu am putut rupe totul; nu merita aceasta ... de ce as fi facuto? Nici nu stiu de ce mi-a cerut Iulia acest lucru, daca mi-a cerut-o defapt... Dar singurul care a gresit aici, am fost eu. Ar fi trebuit sa-i explic. Continuand sa tinem legatura in ascuns, facusem cea mai mare greseala.

De ce ma ascund? Acum, poate pentru ca e prea tarziu; atunci, nu as fi avut de ce. Mi-am spus de atatea ori: daca as incerca ... ce i-as raspunde la toate intrebarile? Ce explicatii as avea...? As avea doar rusinea, regretele si vina. Durerea ce m-ar apasa, durerea ce i-am provocato.

Exageram? Ma purtam de parca comisesem o crima. Poate ca ar fi fost o crima pentru inima Iuliei. O raneam si pe Alex. Ma rugase sa-i spun de nenumarate ori. Am acuzato ca nu poate intelege si ca nu-i pasa. Dar mie nu-mi pasa defapt, decat de Iulia in acest caz. Sau mai bine spus, ce mai puteam salva din ea. Ma ingropasem deja prea adanc, transformand un nimic intr-o viitoare drama.

Va continua.