" Si tacerea e un raspuns "

Si lumea trece-n gol pe langa mine...
O zi in care nu vorbesc cu tine.

Cine te-a invatat sa taci, cand am atat de multa nevoie de cuvintele tale? Nu ti-a spus nimeni ca dai astfel nastere iluziilor, uneori mai dureroase decat orice raspuns? Ma lasi sa ma mint cu propiile ganduri; vorbeste-mi despre ale tale... De ce iti ascunzi sufletul atat de mult, de ce iti este teama? Vreau doar sa te simt aproape si sa te ascult. Am continuat sa caut prin acest gol imens, format in mine ... si tot ce-am gasit esti tu. Am nevoie de tine ... in fiecare secunda si clipa; imi lipsesti, desi esti aici. Si vreau sa-ti vorbesc; de ce tac si eu? Imi simt vorbele stingandu-se pe buze; aceasta liniste le mistuie. Ar fi asemenea unui sir nesfarsit de cuvinte, lipsite de orice valoare si aruncate in haos. Mi-e dor... tu mai simti aceasta?

Post si melodie, dedicate celei de a carui tacere mi-a fost teama.
Celei in a carui tacere m-am pierdut, m-am reconstruit si astfel am inteleso.
Pentru cea care a dat sens tacerii ... facand astfel sa conteze mai mult fiecare cuvant.
Cea care m-a lasat sa o descopar singur.
Cea care si-a dorit sa pot; si-a dorit ca iubirea mea sa inteleaga, cand tacerea ei imi vorbeste.