- M-ai iubit vreodata?
- Ce e iubirea defapt?
Ii raspundeam printr-o alta intrebare? Am continuat...
- Toti iubim ... dar totusi fiecare o defineste si simte in felul sau. E doar acel sentiment placut de afectiune, a carui limite merg pana la egoism? E doar acel zambet, ce dispare odata cu prima rana primita? E doar acel " Si eu ", rostit la auzul cuvintelor " Te iubesc ", mai mult din obisnuinta? Nu. Dragostea e doar ea si atat. E sentimentul ce nu are limite. E zambetul ce nu poate fi stins; e fericirea ce invinge orice obstacol, fara a disparea. Mult timp am crezut ca o simt, dar... Acum da ! Iubesc. Tu esti cea care m-a facut sa simt ce inseamna cu adevarat a iubi. Doar cu tine am pasit dincolo de granita visurilor, pe care ti le-am asternut la picioare candva. Alaturi de tine mi-am sters lacrimile, m-am ridicat si am simtit ca pot merge mai departe. Intotdeauna te-am iubit si te iubesc, Iulia !
- Atunci de ce-mi faci toate acestea?
.....................................................
Am tacut. Ce-i puteam spune? Ce drept aveam sa o judec, daca nu mi-ar fi crezut cuvintele? Cum m-ar fi putut intelege, cand nici eu nu ma mai intelegeam? Ce ar trebui sa inteleaga, atata timp cat nu aveam nici o explicatie... ? Era usor pentru mine. Era usor caci stiam ce simt; insa era mult prea greu de exprimat in cuvinte si ... poate ca nu ar fi avut nici o logica.
Am deschis brusc ochii. Era intuneric ... si avusesem acelasi vis pentru a 3-a oara ! Ma urmareau aceste doua intrebari ale Iuliei. Constiinta mea zacea la pamant, lasata prada remuscarilor.
Va continua.
.....Ma simt........
RăspundețiȘtergere