In ochii si privirea ta, mi-am gasit refugiul... Departe de realitatea nemiloasa, departe de lacrimi si durere.
Pe buzele tale am gasit vorbele dulci, ce m-au alinat de atatea ori.
Pe chip ti-am intalnit zambetul ... ce astazi l-ai impartit cu mine si pe care l-am pastrat in suflet inca din prima zi.
In universul nostru, mi-am regasit visele demult aruncate intr-un sertar vechi al inimii. Visele dupa care tanjisem atat. Visele pentru care varsasem nenumarate lacrimi ... renuntand epuizat, intr-un ceas tarziu al noptilor nedormite. Ramas fara putere, ca rob al suferintei si al lor, te-am zarit in clipa-n care imi pierdusem orice urma de speranta.
Alaturi de tine, am invatat sa-mi construiesc prezentul din ruinele trecutului; fericirea din simple nimicuri ... amintiri, clipe si cuvinte astazi nepretuite.
Tu ai facut sa conteze; alaturi de tine, un detaliu a devenit o comoara.
Alaturi de tine am zambit printre lacrimi ... regasind caldura unei raze de soare, intr-o simpla imbratisare.
In tine am gasit fericirea...
Impreuna am ridicat un zid, ce astazi ne apara de furtuna vietii.
Aici nu simt vantul, nici ploaia... E doar caldura dragostei tale si lumina diminetii la care m-ai trezit.
Nu vreau sa te umplu de clasicile formalitati, deci voi incerca sa-mi las sufletul a iti vorbi:
Astazi, vreau sa crezi in tine mai mult ca oricand. Astazi, vreau sa inveti a te aprecia.
Pentru ca esti o persoana cu adevarat speciala, si imi doresc sa poti realiza si tu acest lucru.
Pentru ca am putut crede in tine, cand nu am mai crezut in nimeni.
Pentru ca nu mi-ai intors spatele, cand toti au facuto.
Si nu mai pot crede in dragostea oamenilor, dar cred in a ta !
Pentru ca atunci cand toti m-ar abandona, tu nu ai facuto.
Pentru ca ai stiut sa-mi arati cat te doare si cat am gresit ... prin rabdarea, intelegerea, blandetea si calmul tau aparte.
Cand altii mi-au inchis atatea usi, a ta a fost deschisa pentru mine.
Cand toti au avut doar razbunare si ura in suflet, tu ai stiut ca iubirea oferita cand meriti cel mai putin, e modul cel mai bun de a ma face sa inteleg si sa regret.
Cand altii m-ar indeparta, tu m-ai chemat aproape.
Pentru ca ai zambit, atunci cand trebuia sa plangi.
Imi doresc sa poti reusi a iti controla tu viata, si nu ea pe tine; asa cum iti doresti si tu.
Imi doresc sa lasi tot ce te doare in urma, si sa pasesti inainte cu fruntea sus.
Pentru ca meriti ... meriti mai mult de atat; meriti totul.
Si pentru ca poti ! Tu poti...
Tu poti, ce altii nu ar putea.
Tu intelegi, ce multi nu ar intelege.
Tu simti, ce altii nu sunt in stare nici sa creada ... mai ales sa simta.
Tu stii sa iubesti, tu stii sa ierti, sa uiti, sa treci peste si sa mergi mai departe ... cand cei mai multi se agata in nimicuri.
Tu stii ce vrei, cand majoritatea nu stiu nici ce-si doresc cu adevarat.
Esti speciala pentru ceea ce esti; si imi doresc sa nu te mai desconsideri niciodata. Pentru ca meriti sa vezi singura aceasta.
Si te apreciez enorm pentru optimismul, realismul si puterea din tine.
Astazi e ziua in care stralucesti mai mult ca oricand, printre toti acesti visatori aerieni, de varsta ta.
Pentru ca POTI !
Nu privi in urma. Lasa-ti gresesile a te corecta si modela in mai bine; nu a iti macina sufletul, umplandu-te de regrete. Pentru ca toti gresim. Te iubesc ! Pentru ca tu m-ai invatat sa zambesc.You are a little sunshine, so don`t let your shine goes down !
Te am. Si realizez ca nu vreau nimic mai mult. De ce mi-as dori altceva? As putea bantui o viata de la o persoana, la alta ... cand lumea e atat de mare, toti sunt atat de diferiti. Si in fiecare pot gasi atat calitati, cat si defecte; in fiecare pot gasi parti pe care le ador si parti ce imi displac. Nu. Nu exista perfectiune ... si atunci de ce sa alerg dupa vise, lasand realitatea sa treaca pe langa mine neobservata, impreuna cu toate sansele pe care mi le ofera? De ce as cauta un idol, cand sunt doar un muritor? Cine sunt eu sa te judec atunci cand gresesti, atata timp cat si eu o fac? Daca as fugi de imperfectiunile tale, inseamna ca nu le-as putea vedea pe ale mele. Printre toti cei care viseaza la ingeri, uitand ce sunt defapt ... eu visez la tine. Sunt doar un om, ce a ales sa iubeasca un om ca si el. Te am ... iar acest lucru inseamna totul pentru mine. Existi ... si m-am trezit la timp din vise, pentru a te vedea. Te iubesc ... iar asta ma ajuta sa-mi sculptez propiul sufletul, pentru a se mula perfect dupa al tau. Prin ochii iubirii ce ti-o port, te vad asa cum esti: perfecta in felul tau. Dragostea mea te face perfecta. Doar acceptandu-te si iubindu-te pentru ceea ce esti, pot spune ca te iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Cat te-as minti prin aceste vorbe, daca as incerca sa te transform in ce-mi doresc eu sa fii. As putea alege la fel de bine o bucata de plastilina, modelando in felul-n care vreau. Dar te-am ales pe tine ... am ales sa iubesc un suflet si o personalitate, nu o marioneta. Te am, dar nu-mi apartii. Cum te-as putea inlantui, iubindu-te? Ti-as lua libertatea de a alege. Nu; doar te am si iti multumesc ca ma vrei langa tine. Iar daca vei pleca, iubirea mea te v-a urmari, nu v-a disparea. V-a merge alaturi de tine, fiindu-ti aproape la fiecare pas.
Pentru Cea pe care am aleso sa-mi fie Inger si Demon, fericire si tristete, implinire si durere.
Smile, because I love you !
E seara. Gandurile ce-mi rascolesc mintea iarasi imprastiata, imi spun ca a mai trecut o zi in care sufletul mi-a ratacit mult prea zdrobit si epuizat, pentru a mai lupta impotriva durerii ce l-a invins. O alta zi, in care m-am lasat cuprins de sfasietoarea dorinta a mortii... Cuvintele tale imi spun atat de multe; si as vrea sa-ti vorbesc, dar vorbele imi suna mult prea goale. E greu sa pun in ele valoarea iubirii ce ti-o port ... a remuscarilor ce ma urmaresc, a nemiloasei suferinte ce m-a curpins. As vrea ... as vrea sa-ti spun atat de multe, dar stau tacut in fata ta, purtand doar o privire pierduta si urmele lacrimilor ce-mi contureaza tristetea asezata pe chip.
Imi voi ingropa durerea intr-un colt dat uitarii al inimii, evadand alaturi de tine spre un nou orizont - a fost promisiunea pe care am facuto ieri. Dar astazi nu mai pot zbura; am picat cu aripile frante...
Tu ... m-ai învăţat să zâmbesc,
Eşti raza de lumină-n noapte, atunci când rătăcesc;
Eram picat mult prea adânc când m-ai găsit,
Însă mai ridicat şi-n ale tale braţe am zâmbit.
Era întuneric ... mă simţeam pierdut,
Mult prea împrăştiat în gânduri de demult;
Zăceam cu sufletul de teamă urmărit,
O teamă, ce cu tine a murit.
M-ai scos dintr-o realitate mult prea neagră,
Aveam în mine atunci, doar o speranţă vagă;
Visam un lung coşmar de o întreagă viaţă,
Dar m-ai trezit ... şi am păşit spre-o nouă dimineaţă.
În tine am regăsit încrederea pierdută,
Speranţa ce-mi murise stinsă, într-o durere mută;
Mi-ai şters trecutul, inundându-mă cu a ta iubire,
Iar astăzi plâng; dar sunt lacrimi de fericire...
Toate clipele alaturi de tine, sunt nepretuite pentru mine...
" - De azi nu urasc. De azi nu simt nimic. Am sufletul impacat. E sus. Simt iubirea pentru tine.
- Pe care nu o merit !
- Poate nici eu nu am meritat un masacru asupra sufletului si demnitatii mele. Dar l-am primit. Deci, e simplu... "
" Stii in *povestile* alea care se spun cu insula. Esti pe o insula, alegeti 3 lucruri care le vrei cu tine. Asa si eu. Mi-am facut propriul Iad si am ales un lucru, care sa imi aminteasca ca sunt om, ca sangele trebuie sa curga prin vene, ca trebuie sa imi mentin temperatura corpului, si prin urmare am ales iubirea pentru tine. Ea imi aminteste de mine. Sunt in jocul meu, deci am regulile mele. "
... ca si aceste cuvinte. Te voi iubi intotdeauna !
This is a Special Post for a Special Person. For Her
Astazi ... te-am redescoperit. Mi-am privit greselile, cu ochii mai deschisi ca intotdeuna si m-am ingropat iarasi in regrete... Regretele ce-mi vorbesc prin vocea durerii, spunandu-mi: e prea tarziu... Sunt construit din nimicuri ce ma reprezinta; sunt ca o lama bine ascutita, ce astazi te-a ranit mult prea adanc. Cum ti-as putea sterge lacrimile, cu mainile patate de sangele ranilor, ce le-am facut in tine? Cum te-as putea privi, cand in ochii mei se citeste vina ce o port? Si ma intreb de ce nu am pasit alaturi de tine, pe acelasi drum, pe care am ales impreuna sa mergem?! De ce m-am ascuns, indepartandu-ma... ?! Mi-am dat seama apoi, ca am ramas singur astfel, in intunericul propiilor greseli ... dar era mult prea tarziu. Nu stiam calea de intoarcere, asa ca te-am asteptat sa vii dupa mine ... si ai venit. Acum m-ai regasit, insa sufletul mi-e ingreunat de povara greselilor facute, iar trupu-mi poarta semnele lor, ca dovada. Am picat de atatea ori ... dar astazi te-am tras dupa mine, aruncandu-te la pamant din propia neatentie, cu care continui sa pasesc inainte. Cum te-as putea ridica, cand sunt mai jos decat tine? Astazi ... mi-am dorit sa-ti spun cat te iubesc; dar cum ti-as putea vorbi, cu aceleasi buze, ce au rostit de atatea ori cuvinte inselatoare?
Eu spuneam:
[ ... ] " Pentru ca daca ar fi ceva catusi de putin adevarat, in aceste numite ” sentimente ” ... de iubire, de orice fel ar fi ele ( prietenie sau mai mult de atat ) , ar trai din clipa-n care s-au nascut si ar muri odata cu noi.
Astazi sunt totul, maine dispar ca si cum nu au existat vreodata…
Imi poate cineva ” traduce ” si mie, ce dracu` inseamna toata magaria asta, numita ” dragoste, prietenie ” ? "
Ea mi-a spus:
" Eu pot... E ceea ce simt eu pentru tine. "
PS: Nu voi putea uita niciodata aceste cuvinte...
Din indiferenţă şi nepăsare, am rănit prea mult
Sunt un nimeni ... degeaba încerc să mă ascund;
În spatele prea multor vise,
În spatele măştii cuvintelor scrise.
Din indiferenţă şi nepăsare, mă doare
Sufletul măcinat de regrete îmi moare;
Minciuni aruncate, luându-mi puterea,
În umbra ta mi-am găsit mângâierea...
Nu merit multe ... poate nimic
De ce am nevoie de tine când pic ?!
Gânduri mă urmăresc nopţi la rând,
Pot indiferent să adorm plângând ?
Astăzi eşti rece, ca vântul de toamnă
Îmi trăiesc propiul film şi finalu-i o dramă;
Buzele-mi rostesc cu o mută mişcare,
Aceleaşi cuvinte, scăldate-n uitare...
Mult timp mi-a fost teamă,
De al tău răspuns firesc,
Dar nu mai pot evita să-ţi spun:
Te iubesc !
S-a luminat de zi, dar tot ce vad e intunericul propiilor mele ganduri, in care m-am scufundat ... cautandu-te. Inca te mai aud, soptindu-mi prin adierea usoara a vantului. Mi-am purtat singur pasii de atatea ori, inconjurat de straini, sub privirile lor reci si apasatoare ... uneori abia inaintand, ingreunat de povara suferintei. Tu, m-ai ajutat sa alerg cu sufletul inundat de fericire; in ochii tai, am gasit o lume numai a noastra ... in care am impartit acelasi zambet, desprins dintre vise. Am impartit durerea si lacrimile, pe care mi le-ai sters de atatea ori. Mi-ai adus surasul diminetii, in noptile tarzii ... caldura razelor de soare, in iernile geroase. Unde esti acum? Te-ai pierdut in acest gol imens, ce s-a format intre noi... Pot auzi doar ecoul surd, al strigatelor prin care te chem. Si lupt sa-mi inving durerea, intrebandu-ma de ce te simt aici, cand esti atat de departe? Si ma intreb de ce ma las prada suferintei... E dorul ce ma macina, e lipsa pe care o simt; e lipsa ta, imi lipsesti ! Si ma intreb de ce... De ce flacara sperantei ce-mi arde in suflet, atat de vie inca, imi spune ca nu te-am pierdut; imi spune ca nu ne vom putea pierde unul de celalalt, niciodata... Astazi ratacim pe drumuri diferite, dar imi presar calea cu lacrimi ... si in fiecare pas facut, am pus o urma de speranta.
Am cautat linistea ... si am gasito in vocea ta; s-a asezat peste sufletul meu, innecat in haos. Am cautat o raza de lumina, in noaptea tacuta a vietii mele ... si am gasito in tine. M-ai prins de mana, in clipa-n care eram convins ca sunt inconjurat de straini ... si te-am urmarit pas cu pas de atunci. Nu am vrut sa ma desprind din stransoare mainii tale niciodata, dar mi-ai dat drumu ... te-ai indepartat si ai plecat, lasandu-te inselata de aparente. Insa am continuat sa te urmaresc cu gandurile. Te-am descifrat ... iar acum esti o carte deschisa, pe care o pot citi cu usurinta. Nu ma poti minti prin vorbe, ce le folosesti drept scut de aparare. As vrea sa-mi poti auzi sufletul cum te cheama, as vrea sa-mi poti simti iubirea lasata prada durerii ... as vrea sa-mi poti citi ochii ce-si ascund dorinta printre lacrimi; as vrea sa ma poti vedea, chiar si atunci cand dispar...
PS: Te iubesc
Iubirea imi tine sufletul in viata, atunci cand ar trebui sa fie mort...
Odata insemnam Universul in care traiai. M-ai aruncat pe acest mal pustiu ... si te-ai indepartat plutind libera in zbor, deasupra valurilor involburate, catre alt Univers. M-ai abandonat aici, fara a te uita in urma nici o secunda. Odata eram zambetul ce ti se aseza pe buze, vocea pe care ardeai de dor si nerabdare s-o auzi, chipul pe care nu te saturai sa-l privesti. Astazi insa ... sunt doar acel fir de praf, ce te impiedica sa stralucesti; acea umbra ce-ti intuneca fata. Ai lasat totul, de parca nu ar fi existat niciodata. Viata mea fara tine, e ca o flacara in intuneric, ce se stinge incet, incet... Dimineata e acelasi cosmar, ce ma readuce in trista realitate ... ce-mi readuce durerea, in sufletul inca furat de vise. Am literele numelui tau, adanc gravate in inima; imaginea ta imi alearga prin ganduri ... cum te-as putea face sa dispari? Cum as putea sterge atatea amintiri, fara a ramane urme?
Ma aflu in spatele portii inimii tale; am tras zavoarele grele si ruginite ale suferintei, iar acum sunt aici ... afara, stand singur in ploaia marunta si rece a amintirilor. Le voi arde astazi cum mi-am promis, pe rugul aprins al dorintelor pierdute, in focul mistuitor al neimplinirilor. Imi voi stinge toate lacrimile, in aceasta ploaie ... si voi fugi cat mai departe de acest vis, al carui prizonier am fost atat de multa vreme. Fizic, sunt doar la un pas de tine, inca ... dar sufletul mi-a parcurs mii de kilometri, deja ... indepartandu-se tot mai mult. Inca iti mai pot auzi strigatele, uneori ... tulburand aceasta liniste in care ratacesc. Am inceput sa inaintez de ceva timp, insa pasii imi sunt nesiguri. Vocea si chipul tau continua a ma bantui seara de seara, nelinistindu-mi somnul ... trezindu-ma in soaptele prin care ma chemi inapoi. Lupta e mult prea grea ... si am inceput sa alerg, sperand a prinde putere.
Nu voi renunta ! Voi merge pana la capat de aceasta data ! Am scris acest juramant cu propiul sange patat de durere, ce a curs de atatea ori ... cu pretul lacrimilor varsate, datorita ranilor adanci ce le-ai facut in mine, fara pic de mila, fara vreo urma de regrete si fara sa-ti pese ... in cele mai multe randuri.
Voi strabate acest intuneric si cu ultimele puteri ramase ... pana voi iesi la lumina, pana voi putea alerga iarasi liber. Am picat de atatea ori in mrejele tale inselatoare, ce mi-au ucis sufletul ... m-am lasat ademenit de aparente, am inghitit atatea minciuni, incercand sa ma agat singur de sperante false. Astazi ... am avut de ales intre a ma elibera, a ma trezi din acest cosmar si a ii oferi sufletului meu bantuit libertatea ... sau a ma ingropa pentru totdeauna in tine.
Imi privesc sufletul inrobit asemenea unui sclav, ce zace la pamant ramas fara putere. Privesc ce-a mai ramas din mine; un chip sters, in a carui privire pierduta si goala, se pot citi urmele amintirilor si ale sperantelor spulberate, urmele lacrimilor fierbinti, ce inca imi cad pe obraji. Ma scald in propia-mi minciuna, ma innec singur in durere, strigandu-te... Dorul ce ma macina, te cheama ... dar nu mai esti demult langa mine. Sunt eu si atat; eu si dorinta ce-mi inunda sufletul, eu si singuratatea ce-mi umple toata fiinta. Nu esti nici chiar atunci cand am nevoie de tine mai mult ca de aer, caci uit sa respir daca te am aproape. Iubirea mea pentru tine, e ca un inger alb ce-mi poarta sufletul intr-un zbor lin, incet, spre o moarte dulce... Ma voi spulbera precum visele, singurele ce-mi ramasesera aproape, pentru a ma mangaia. Ma voi pierde in iluziile cu care ma amagesc, pentru totdeauna.
Cand se lasa intunericul, te simt mereu mai aproape. Esti o speranta ce nu moare, insa ma ucide pe mine incet, incet...
Stateai asezata acolo ... atat de singura, atat de pierduta in intunericul camerei. Ti-am putut observa lacrimile, ce se prelingeau siroaie pe obrajii palizi. Am ingenunchiat, luandu-ti fata intre palme ... si ai tresarit la atingerea mainilor mele reci. Voiam sa te iau in brate, sa te incalzesc cu dragostea mea ... insa m-ai respins. Ti-am soptit cat de mult te iubesc, dar nu m-ai auzit... Am plans alaturi de tine, insa ai refuzat sa ma vezi. Iti puteam simti durerea, caci imi sfasia si mie sufletul, langa al tau. Ne-am impartit visele ... ne legau atatea amintiri. Puteam pleca, dar nu puteam disparea.
Nu am crezut ca ma pot ascunde de privirea ta, atat de usor. Port aceasta mantie neagra ce ma acopera, fugind de ochii tai. Iti citesc nelinistea pe fata, suferinta, mania si poate ura... Te simt incercand sa sapi in sufletul meu, cautand o urma din ce a fost, orice de care sa te poti agata. Te lupti sa-mi intorci gandurile iarasi catre tine, nestiind ca ele te bantuie clipa de clipa. De ce te ingropi singura in minciuni nespuse? Iti trimit acum acelasi bilet, pe care mi l-ai lasat aruncat printre vise...
I`ll never forget you
