Te-am invelit atat de strans cu aripa iubirii mele, si totusi ma intreb: oare o poti simti? Bratele-mi vor sa para puternice, dar oare sunt indeajuns? Zambetul a trisat din nou ! In nebunia mea, singurul inamic imi e slabiciunea.
Si cum te voi putea tine, cand sunt atat de plin de ea?
Mi-am pictat astazi propiul univers incolor, si am tras o linie clara, bine conturata, intre trecutul sters si prezentul patat de o vointa neincrezatoare.
E haos din nou.
Umple aceasta tacere de tine, si invata-ma sa o imbratisez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu