Îmi îndrept privirea către mucul de țigară rămas inert în scrumieră. Socot că trebuie să-mi reevaluez povestea pe care am lăsat-o de izbeliște și n-am trăit-o altfel decât pe cântecul gândurilor de nenumărate ori. Socot că vreau fiecare dorință pe care o respir, că nicicând n-am fost mai aproape de stropii reci ce cad peste zi și de cerul ce se încalecă cu norii peste lume. Ascult respirația cum mi se întretaie, e o tăcere plină de zbucium în care sufletul se luptă să-și ocupe tronul. Se luptă pentru fărâma lui de rai... Nu vrea să lase urmele palmelor tale pe un trup imun. Parcă-mi tot bați în minte astăzi, ca-n multe alte zile în care-mi plec genunchii lăsând soarele să-mi sărute creștetul. Sunt om și am nevoie de tine, căci pământul e prea mare și-mi suflă vântul printre coaste! Păcatul e al meu; nu am curajul să renunț. Ești gata să ne purtăm o eternitate?
https://www.youtube.com/watch?v=dXxvOvrvKNc
RăspundețiȘtergere