miercuri, 9 martie 2011

Jurnal ( part. 11 )

A fost una din zilele in care ratacesc prin vesnicul haos din mine; pe care incerc tot mai mult sa-l uit si evit, desi ma loveste aproape clipa de clipa.
M-am asezat in coltul meu de lume; bine cunoscutul colt al sufletului, atat de monoton acum si plin de aceleasi vise. Aici e mereu intuneric. Un intuneric strabatut de mici urme ale unor lumini fugare, ce alearga in treacat doar, in urma sperantelor. Peretii sunt goi si reci. Albul lor e murdar si plin de mucegaiul unui dor ingropat. Ferestrele camerei, refuza demult sa mai primeasca lumina. Au blocat aici, acest vesnic intuneric plictisit. Il tin prizonier, ca si pe mine. Auzind aceasta poveste, cineva mi-a spus odata, ca acesta e Iadul meu.
Aruncat fiind deci, din nou in propiul iad, m-am intins pe podeaua veche si putreda.. luptand sa ma adun. Mi-am propus poate pentru a suta oara, sa incerc sa fac ordine. Am deschis micul sertar cu ganduri; dar erau atat de imprastiate, incat mi-am pierdut rabdarea si le-am aruncat pe toate la pamant. La scurt timp insa, m-am reapucat sa le culeg unul cate unul.. si sa asez fiecare gand la locul lui; la locul potrivit. Dar am realizat ca nu exista un loc, in clipa aceea. Am incercat sa sterg urmele lacrimilor, ce-mi patasera amintirile. Sa deschid larg ferestrele, sperand totusi la o raza de lumina; insa afara era noapte, iar cerul plangea. Acea ploaie, aducea odata cu ea, doar alti nori cenusii.
Am vrut sa ies, sa evadez din acest spatiu haotic; si am impins usa grea, ce scartaia puternic sub presiunea mainilor mele. Insa tot ce-am putut zari in fata, a fost un lung si nesfarsit coridor, la fel de intunecat. Continuam sa alerg, asteptand sa simt urma unei adieri calde, ce-mi va oferi certitudinea ca ma indrept in directia potrivita. Era doar frig si ceata; aerul ma inneaca.. si tot ce puteam simti, era fumul nesigurantei ce ma invaluise.

Dar m-am lasat din nou invins, intr-un final; am obosit sa lupt impotriva propiilor ganduri, ce-mi devenisera inamici si ma incoltisera tot mai puternic. Am fost prada lor iarasi, in acea noapte.

Un comentariu:

  1. Citind anumite postari ale tale, nu stiu de ce, dar am senzatia ca eu nu as putea sa-mi exprim gandurile intr-o maniera atat de frumoasa si de profunda... Eu stiu? Poate am devenit seaca. Poate ar trebui sa incetez sa ma mai compar cu ceilalti. Sau poate...
    Btw, ai niste formulari care ma lasa total fara cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere