E tarziu, stiu... Si poate doar o ploaie subreda iti mai strabate orizontul, imprastiind fituici cu amintiri si vise. Dar, uita-te spre stele ! Poti zari teatrul umbrelor noastre? Cuvintele nu sunt de ajuns, asa ca n-ai de ales. Doar bratele mele te vor putea intelege!
Tavanul Cerului pare nemarginit in noaptea asta... pamantul e la fel de cald, iar eu am ramas acelasi pictor increzut al propiilor vise. Poate daca as fi recunoscut la timp... dar, de unde sa stiu cand era timpul? M-am agatat atat de strans de ele, incat nu le mai pot da drumul. Si, daca nu am o directie, nu inseamna ca nu am un suflet ! Si, daca un surub ruginit s-a desprins din mine, nu inseamna ca am cedat cu totul. In trupul meu se asculta o mie de intrebari si nici un raspuns. Dar, zilele se invart acum in jurul noptii. Astfel, nu se mai intuneca niciodata.
Hai, ia-ma de mana ! Poate vom cuceri vestul !
Doamne, cat de frumos suna totul! Cata sensibilitate, canta profunzime, cate emotii se ascund in spatele fiecarui cuvant!
RăspundețiȘtergereScrii foarte frumos, Bu. Si de fiecare data cand te citesc [ptr. ca te scrii, sunt parti din tine], sunt convinsa ca mi-e imposibil sa exprim ceea ce simt si ce gandesc mai bine si mai frumos decat o faci tu.
Felicitari sincere si realele mele aprecieri!
P.S. Faci progrese si in ceea ce se cheama "ortografie".
Hugs.
Oooohh :X Sincer, muuuultuuumeeesc !
RăspundețiȘtergereEsti si tu mai sensibila in perioada asta oricum, dupa tot... 8-|
Abia astept sa putem vorbi :o3
Huuuugs >>>>:D<<<<