Atârnând de cuvinte

Ti-ai inscriptionat in suflet acele cuvinte si ai mers inainte. E un motto scris cu un sange ce nu a curs niciodata, dar e singura lumina pe care o mai detii. Doar asa poti sta ghemuit in coltul tau de lume... un colt, departe de locul unde candva, alergai pe strazi crezand ca lumea iti apartine.
Inca mai derulezi amintiri naive si invarti intre degete rasul acela plesuv? Stiu ! Doar cand ei nu-ti pot zari ochii !
Erai doar o alta pasare ratacita intr-un decor mult prea diform. Acum, poti pluti deasupra vechiului oras monoton, tinand in palma doar un singur zambet. Si ce? E al tau, e numai al tau!
Si chiar de ti-ai propus sa faci vizite din cand in cand, vei merge pe cararea ingusta din capatul autostrazii, pentru a ocoli praful. Vei sta asezat in fotoliul cel verde, jucandu-te cu fiecare raza ce-ti da tarcoale. Poate ca, ar trebui sa razi cand ii vezi ciocnindu-se de barierele drumului... insa, te multumesti cu singurul tau zambet.
Si, daca nu erai aruncat in gol, nu invatai sa zbori niciodata ! Ti-a fost atat de teama sa pici, incat ai zacut neputincios in praful propiilor vise. Scutura-te mai bine ! Nu vezi ca inca ti-au ramas urme... ? Ai facut deja prea multe vizite in ultima vreme. Esti sigur ca mai ai zambetul in palma... ori l-ai uitat pe undeva?! Aseaza-te, trage-ti sufletul mai aproape si aduna fiecare pas pe care l-ai facut. Descopera locul unde ai alunecat, acopera urma si prefa-te ca nu exista.
Acum stii? Zambetul e la locul lui, nu te-ar putea parasi vreodata ! Acum, ai frunze in par si cuvintele iti miros a vara.