Azi

Zarea e infinita... asa ca, ti-ai strans cercul de fluturi si frunzele ce bat din verde, intr-un galben pal, in jurul tau. Era prea mult gri astazi pe cer, si ai fi vrut sa poti imprastia putini stropi din albastrul acela invechit, insa ti-ar fi amintit de jurnalul pe al carui pagini putrezite, inca mai danseaza vechii demoni. I-ai tinut prizonieri sub noul acoperis... si totusi, inca le mai auzi vocile in noptile fara Luna. Vor vrea sa-ti cante aceeasi serenada din anii trecuti... dar, pe atunci iti stricasei acoperisul, intr-una din zilele in care te luptai cu lacrimile. Asa ca, uita de Cerul mult prea gri, pentru ca acum nu mai ploua.
Si totusi, ce culoare are sufletul tau azi?
Poate ca e plin de un indigo murdar, dupa ce ti-ai dat seama ca mazgalesti iar pagini, pentru a simti ca existi.