Plouă lumină.

Culeg iarăşi clipe
ce plouă discret,
pe rânduri banale
de-un alb inocent.
Secunde şi gânduri
calde, ce cad,
pe ziua ce-ascunde
ferestre spre iad.
Şi uite, ne plouă!
pe trupuri, din noi,
nuanţe alese
parcă în doi.
Azi plouă, ascultă!
cum plouă încet,
firescul în palme
şi totuşi, concret.
Sunt valuri străine,
sătule de sens.
Ce ştii, creşte-n umbră
şi plouă imens.