Fara tine

De ce nu mai esti aici, acum, cand te-am gasit?

Pasesc inainte plin de aceeasi nesiguranta.. si am inceput sa cred ca drumul pe care am mers dintotdeauna, e doar o poteca ratacita. M-am pierdut atat de mine, cat si de restul; aici sunt departe de lume.. Sunt inconjurat doar de iluziile unor fantasme, ce dispar exact atunci cand incep sa cred ca exista. Poate si eu sunt o iluzie, la fel ca tot ceea ce simt si vad. Aici nu pot defini notiunea de real. Sunt doar eu si timpul; timpul ce sufla asemenea unui vant imprejurul meu, aducand schimbari parca inevitabile, odata cu el. A imprastiat atatea frunze uscate, incat nu te mai pot gasi; te-au acoperit. Dar sufletu-mi era la tine; si mi-am dat seama, ca astfel nu mai stiu cine sunt. Cine sunt eu, fara tine ?
Insa ecoul intrebarii mele, a fost singurul raspuns. Atunci am inteles.. ca am ramas doar un trup ratacit, purtand in el iluzia unei vieti si a unei existente.

Si daca tu nu esti, eu de ce sa fiu... ?

O ultima chemare

Ascunde-te cu mine printre soapte
Vom impleti alaturi amintiri;
Ne vor petrece-n zbor sperante moarte,
Promisiuni zbrobite de iubiri.

Ascunde-te printre cuvinte ce ne leaga
Doar lacrimile vor canta al lor refren;
Ti-as reinvia o ultima speranta vaga,
Dar nu am voce sa te chem.

Si de-as putea un zambet a-ti aduce,
Desprins din zori, l-as aseza pe chipul tau;
Dar noaptea-mi canta pe ale sale strune,
Acelasi cantec cu pareri de rau.

O luna palida-mi vegheaza-n umbra,
Cat stau tacut, privindu-ti ochii goi;
Se innorează, noaptea-i mult prea sumbra,
E prea tarziu acum pentru amandoi.

Si unde ?

- Si unde te duce durerea
aceasta,
si alta,
si toate ?
Ma-ntreaba un gand,
ma-ntreaba al meu suflet,
- Si unde te duce Iubirea ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

- Si unde ajungi, ingropandu-te singur
astazi,
si maine,
si-o viata ?
Ma-ntreaba un vis,
o lacrima stearsa,
- Si cat mai rezisti atat de nesigur ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

- De cine esti azi condus inainte ?
de zambet,
ori suferinta ?
Ma-ntreaba o soapta,
ma-ntreaba un strigat,
- Si cat mai poti continua a te minte ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

Jurnal ( part. 15 )

22 martie, 21:19 pm

I don`t know what is real, or just in my mind.. anymore; and that scare me.



23 martie, 02:08 am

Si nu fac altceva, decat sa ma macin tot mai mult, in propiile-mi ganduri.

Paranoia ( part. 2 )

Iti place cand mint, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat ?! Parca iti mai risipeste din prea multele griji adunate deja, nu ?! Parca iti mai spulbera teama. Iti place probabil cum imi joc rolul. Dar ghici ce ?! E doar un rol. Iti place cand ma ascund, lasand impresia ca nimic nu este in neregula, asa cum faci si tu ?! Iti place sa fii victima, iar eu sa ma amuz ca reusesc ?! E randul meu acum, tu m-ai adus aici; tu m-ai transformat in ceea ce vezi ca am ajuns. Am fost si eu victima; si probabil te-ai amuzat la randul tau, cand te credeam. Acum jucam acelasi joc al minciunilor. Iti place ce-ai facut din mine ?! Iti place cum imi distrugi mintea si sufletul, gonindu-ma spre agonie tot mai mult ?! Iti place sa ucizi sentimente, nu ? Ori iti place sa le primesti, doar pentru a te juca cu ele, gasind apoi scuze inofensive pentru jocul tau ?!
Sunt satul si plin de tot ceea ce mi-ai asezat in fata, ornat cu grija pentru a ma induce in eroare. Am gustat din plin; acum e randul tau. Serveste-te singura, acesta ti-e propiul meniu. Mi-ai injectat destula otrava prin cuvinte dulci; am realizat prea tarziu ca erau inselatoare.
Doar taci; e ceea ce ai facut si pana acum, nu ?! Lupta sa rezisti; trebuie sa suporti, la fel cum ma lasi si pe mine sa suport toate acestea, in tacerea ta. Refuz sa te ascult vorbindu-mi despre sentimente; mi-e sila. Nu; nu vreau sa mai aud, cum vii si-mi spui acel te iubesc. Indrazneste sa rostesti acele cuvinte, atunci cand vei inceta sa ma minti. Spune-o, atunci cand vei sti ce inseamna ceea ce spui; cand vei sti ce vorbesti. Cand vei inceta sa cauti urme de dreptate si adevar, in greselile facute. Ma dezgusti ! Vino si ridica cutitul sub ochii mei, nu fi lasa. Ori pleaca de langa mine ! Nu vreau sa te mai vad.

Jurnal ( part. 14 )

Si cel mai tare mi-e frica de singuratate, pentru ca in ea ma intalnesc cu mine. Nu iti voi mai da drumul, caci cu tine e Soare.

Paranoia

Privind poza ta, tot ce mai pot simti acum e o durere ingropata in iubire si cateva sperante inlocuite de dezgust. Sau poate o simpla pata de dispret, ratacita-n dezamagire. Nu. Nici sa nu indraznesti sa intrebi; nu vreau sa-mi vorbesti, nu vreau sa te aud. Crezi ca nu stiu? Stiu tot ce cuvintele tale nu mi-au spus; ceea ce stii si tu foarte bine. Priveste-te in oglinda si spune-mi, ce vezi ?! Spune-mi, cine esti ?! Esti exact ceea ce vezi in tine; ceea ce ai ajuns. O stii si tu. Ti-am privit sufletul.. si era plin de minciunile pe care mi le-ai turnat in pahar, pana ce l-ai umplut. Am vazut in el doar un las, ascunzandu-se de ochii mei. Acel suflet ce-l completa pe al meu candva.. in care vedeam doar lumina; in care am crezut. I-am putut zari acea eticheta bine ascunsa; pe ea scria Ucigas. Nu, nu am de gand sa-ti vorbesc. Au fost prea multe cuvinte, lipsite de fapte. De azi, am hotarat sa las faptele sa vorbeasca. Ele sunt reale, ele au dovezi, ele exista. Nu, nu-ti voi mai arunca nici un cuvant; voi astepta pana cand voi putea dovedi ce-mi doresc sa spun. Asa ca nu intreba. Bucura-te de timpul ramas, caci nu-ti doresti sa afli. Continua sa minti, prefate ca nu stii. Incearca sa uiti; stiu ca asta faci deja. Alunga toate gandurile ce te incoltesc, si striga cat poti de tare ca vrei sa fii lasata in pace. Lupta sa te convingi ca ele nu au dreptate, si ofera-ti singura intelegerea pe care ti-e teama ca nu o vei primi. Ori, pur si simplu lasa-le imprastiate intr-un colt de suflet si evita sa le privesti; poate asa vei uita. Stiu ca ti-e teama. Acum incearca sa crezi ca nu vorbesc exact despre ceea ce nu ti-ai dori sa stiu. Continua sa te agati de o ultima mica speranta. E tot ce ti-a ramas; dar e putreda.. Ai grija sa nu pici mai jos, cand va ceda. Iti place acest joc? Se numeste Jocul cu sentimentele. E propiul tau joc; iti apartine. Tu l-ai creeat si m-ai invatat sa-l joc. Nu-mi spune sa ma opresc; a devenit chiar distractiv, spus intr-un sens sarcastic. Nu mai poti suporta, te tortureaza ? Atunci, poate ar trebui sa incepi prin a asculta si a auzi vocile, ce te indeamna sa-ti asumi riscurile, pasind mai departe cu fruntea sus, nu cu ochii lasati in pamant. Credeam ca sunt pregatit pentru orice lovitura, insa acum ca am simtit-o cu adevarat, mi-am dat seama ca a fost mai puternica decat ma asteptam. Stiu ca jocul va fi interesant, doar pana il voi castiga; apoi va deveni sfasietor sa ies invingator din el. Inca sustii ca nu stii despre ce vorbesc ?! Ei bine, considera ca sunt nebun.

She

She is the most special person of my life.

* Special for who knows how to appreciate her.
* For who wants to discover her as it is, and really understand her.
* For who don`t look only to her mistakes.
* For who wants to see something else, besides her failures.
* For who really love her !

She keeps her shine, for who wants to see it; and is the only sunshine, that shines for me.

Jurnal ( part. 13 )

- Dar, nu ar fi fost frumos sa iesi cu ea azi ? Ca tot e 8 Martie ?!
- Mda.. Crezi ca nu as fi facut-o si nu as fi vrut, daca se putea ?! Habar nu ai cat mi-as fi dorit. Si de ziua ei, sau a mea; si de Valentine`s Day. Insa.. nu s-a intamplat inca, in cei 2 ani, sa putem iesi la aceste ocazii. Sa avem parte de clipe impreuna, ca toate cuplurile. Si sufar destul pe acest motiv; dar asta e, nu ?! Ar fi fost frumos sa-i pot aduce un buchet de ghiocei, simtind primavara in sufletele noastre; alaturi de ea. Ori un mic gest.. soptindu-i cat o iubesc. Stii, izbucnesc in lacrimi de cele mai multe ori, intr-o zi ca asta.. privind in jur si vazand iubirea cum parca pluteste in aer, pentru toti. Deschizand tv-ul, auzindu-i povestind ce zi de neuitat au avut impreauna si cum si-au reinoit juramintele. Dorindu-mi sa o pot avea si eu pe ea, alaturi de mine. Ca si acum, cand iarasi am lacrimi, doar pentru ca tu m-ai intrebat despre asta. Si a fost dureros sa raspund.
- Chiar ma gandeam cand venisem acasa, sa iti spun. Dar, dupa mi-am zis ca iesi sigur cu ea.
- As vrea sa existe acel sigur si in viata mea.

Jurnal ( part. 12 )

I heard a story once, about a guy and a girl; that girl couldn`t see his feelings for her.
Or maybe she doesn`t care about it, then.
He`s missing her every day, and kept her in his mind, moment by moment.
But she was bored, and didn`t want him anymore.
Maybe the words of another stranger on the street, hugging someone else, mattered.
She couldn`t see the person who truly loves her; the person who should really matter.
Strangers were more important to her.
She wanted someone else to make her happy; and she chose another guy.
After a while, she realized how much she was wrong.
And the guy told me that no matter how much she cries now, it`s too late; he can`t forgive her.
It hurt him then; and still hurts him.
He told her that from now on, she can choose whoever she wants.
And now she has them all.
Because life is beautiful, and she must have fun !
It was ironic.

Sometimes you have to let people, to realize where they make mistakes; hoping that they do.

Aproape 2 ani

A trecut atat; atatea clipe orbite de mirajul amintirilor, lipsite de un prezent. M-am lasat suspendat intre un trecut banal si un viitor ce-mi aluneca printre degete, asemenea unui vis irealizabil. Si iata-ma aici ! Acum e timpul pentru alte cuvinte si amintiri. Mi-am tinut visul in brate si l-am plimbat peste tot. E inca cu mine; e prezentul in care s-a transformat.
Am imprastiat zambete in jurul nostru; tu m-ai invatat acest joc. Mi-ai aratat ca o clipa de fericire, poate sterge ani de suferinta. Am invatat sa-mi continui viata cu suferinta alaturi si fericirea in fata. Si chiar daca ma obisnuisem cu vechiul delir in care ma scufundam, cu toata durerea ce facea parte din mine atunci.. cu nesfarsitele caderi si vesnicele neimpliniri, mi-ai aratat ca se poate trai si altfel. Eram debusolat total, in nepasarea mea. Parca nici nu observam urmele insangerate si zdrobite, de pasii mei nehotarati. Acum am uitat de cicatricile mele; mi le-ai acoperit pe toate cu un voal transparent, ce reflecta doar lumina. Ai ascuns intunericul, tinandu-l departe. Mi-ai patruns sub piele, astfel incat sa te gasesc pe tine, atunci cand caut sa ma regasesc; acum mi-e imposibil sa mai ratacesc in mine.
Asa ca i-am spus trecutului murdar, ce inca ma privea, purtand in privirea lui dispretul unui suflet tradat:
- Nu, nu mi-e dor de tine si nici de vechiul eu. Prefer iluzia prezentului, in locul nostru. Nu vreau sa te ranesc, asa cum ai facut-o tu, insa acest prezent e pur si simplu mult prea real pentru mine !

Jurnal ( part. 11 )

A fost una din zilele in care ratacesc prin vesnicul haos din mine; pe care incerc tot mai mult sa-l uit si evit, desi ma loveste aproape clipa de clipa.
M-am asezat in coltul meu de lume; bine cunoscutul colt al sufletului, atat de monoton acum si plin de aceleasi vise. Aici e mereu intuneric. Un intuneric strabatut de mici urme ale unor lumini fugare, ce alearga in treacat doar, in urma sperantelor. Peretii sunt goi si reci. Albul lor e murdar si plin de mucegaiul unui dor ingropat. Ferestrele camerei, refuza demult sa mai primeasca lumina. Au blocat aici, acest vesnic intuneric plictisit. Il tin prizonier, ca si pe mine. Auzind aceasta poveste, cineva mi-a spus odata, ca acesta e Iadul meu.
Aruncat fiind deci, din nou in propiul iad, m-am intins pe podeaua veche si putreda.. luptand sa ma adun. Mi-am propus poate pentru a suta oara, sa incerc sa fac ordine. Am deschis micul sertar cu ganduri; dar erau atat de imprastiate, incat mi-am pierdut rabdarea si le-am aruncat pe toate la pamant. La scurt timp insa, m-am reapucat sa le culeg unul cate unul.. si sa asez fiecare gand la locul lui; la locul potrivit. Dar am realizat ca nu exista un loc, in clipa aceea. Am incercat sa sterg urmele lacrimilor, ce-mi patasera amintirile. Sa deschid larg ferestrele, sperand totusi la o raza de lumina; insa afara era noapte, iar cerul plangea. Acea ploaie, aducea odata cu ea, doar alti nori cenusii.
Am vrut sa ies, sa evadez din acest spatiu haotic; si am impins usa grea, ce scartaia puternic sub presiunea mainilor mele. Insa tot ce-am putut zari in fata, a fost un lung si nesfarsit coridor, la fel de intunecat. Continuam sa alerg, asteptand sa simt urma unei adieri calde, ce-mi va oferi certitudinea ca ma indrept in directia potrivita. Era doar frig si ceata; aerul ma inneaca.. si tot ce puteam simti, era fumul nesigurantei ce ma invaluise.
Dar m-am lasat din nou invins, intr-un final; am obosit sa lupt impotriva propiilor ganduri, ce-mi devenisera inamici si ma incoltisera tot mai puternic. Am fost prada lor iarasi, in acea noapte.

Jurnal ( part. 10 )

Ea: Eu las oamenii sa aleaga, pentru ca asta inseamna neconditionat. Nu ti se impune nimic. Indiferent de decizia pe care o iei, eu voi fi acolo daca ai nevoie de mine. Nu ajut pe cineva, nu dau ceva, ca sa primesc altceva. Dau si atat; daca as vrea neaparat sa si primesc, atunci chestia nu ar fi adevarata.
Eu: Corect. Mi se pare ca asta dovedeste, ca tot ceea ce simti, e cu adevarat real. Si nu te minti singur; azi spunand te iubesc , pentru ca si ea/el iti spune.. iar maine cand va certati, spui da-l dreacu` !
Ea: Vezi? Doar ca putini oameni mai tin unul la altul, neconditionat. Spun: Aaaa, el nu mi-a impartasit sentimentele ! sau Eu am facut atatea si lui nici nu i-a pasat.. Asta e soarta. Ai facut pentru ca ai vrut, nu din obligatie.
Eu: E ca si cum l-ai obliga si pe celalalt sa faca ca tine, amenintandu-l ca altfel nu mai faci nici tu, nu ?! Spui ca sunt putini cei care mai tin neconditionat unul la altul ? Eu nu stiu daca mai exista, sincer.
Ea: Sunt rari..
Eu: Toti ma cred nebun probabil, cand incerc sa vorbesc despre asta. Ori habar nu au despre ce naiba filosofez cu ei. Cel putin asa mi s-a parut, de cateva ori, cand am incercat. Stii.. e trist sa ii vezi pe toti cum incep sa sustina cu atata tarie si siguranta, ca nu exista asa ceva. Sau zicand: Normal ca te iubesc, doar daca ma iubesti si tu; si am nevoie de tine, daca ai si tu de mine. Asta nu inseamna ca nu iubesc, sau nu sunt prieten adevarat.
Ea: Mda.. Ii ziceam odata unui fost ca, desi ma doare despartirea, fericirea lui e pe primul loc. Si mi-a zis ca nu apropa atata altruism.
Eu: Ah, nici nu credea probabil ce spui..
Ea: L-am intrebat daca, desi il ranesc, totusi fericirea persoanelor la care tine nu e pe primul loc ?! Daca nu asa e normal ?! Si mi-a zis ca nu. Nu mai crede nici in iubire.
Eu: In iubire nici nu prea ai cum sa mai crezi, din moment ce sunt rare persoanele care stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Deci in concluzie, iubirea o gasesti la fel de rar, ca pe acele persoane. In rest.. tot ce e in jur, e doar iulzia iubirii. Se mint singuri si se contrazic de la o zi la alta; dupa cum bate vantul intre ei, si se schimba vremea relatiei.
Ea: E doar un fel de atasare.
Eu: Dar cu motto-ul: TOTUL PANA LA MINE !
Ea: Pai de aici poti trage concluzia, cam ce, cum, si cat.. simt ei.
Eu: Asa sunt toti..
Ea: Da.. asa vad ei lucrurile; si e trist ! Imi zicea o colega ca nu exista dragoste; ca dupa 4 ani, ai sa vezi ce plictisit devii. Si am intrebat-o, atunci de ce mai sta cu el ?! Si a zis ca din obisnuinta..
Eu: Frumos.. Si sunt ironic. Dar, are dreptate acea colega, din nefericire ! Asa e mereu si asa fac toti, in proportie de 99%. Cateodata, simt ca urasc oamenii.
Ea: Vreau sa cred ca iubirea e mai mult de atat.
Eu: Este ! Insa, nu inseamna ca o si gasesti. E de ajuns sa fii sigura ca TU o poti simti, iar asta iti dovedeste ca exista. Si ca mai sunt oameni ca tine, ce o simt. Si nu stim daca prietenul tau, sau prietena mea, simte la fel cum simtim noi. Sau poate ca stim foarte bine raspunsul. Si doare. Dar asta e; iubim nu? Iubirea doare si cere sacrificii; mai ales cand e neimplinita.
Ea: Da.
Eu: Sfasie, ucide.. Si nu stim daca ar fi in stare sa faca aceleasi sacrificii, pe care le-am facut, ori le-am face noi pentru ei. Si nu stim daca limitele lor, ar merge atat de departe ca ale noastre. Si nici macar nu stim daca sunt constienti de ceea ce simtim pentru ei, si cat inseamna in sufletele noastre; si daca asta conteaza, cat ar trebui sa conteze. Si daca ei au atata nevoie de noi, cata avem noi de ei.

Jurnal ( part. 9 )

Am adunat mii de ganduri marunte, cuvinte nerostite si soapte, doar pentru tine. Pentru a le spulbera in iubirea ce ti-o daruiesc. Pentru a cladi din ele vise si clipe nepretuite impreauna; caci orele, zilele, saptamanile si anii.. nu ar fi de ajuns.
Alaturi de tine am invatat sa-mi astern sufletul pe foaie; alaturi de tine m-am simtit invincibil, in spatele acestui zid de cuvinte. Cuvinte, pe care le-am umplut asemenea unor pahare, cu zambetul tau si lacrimile izvorate din ochii mei.. ce purtau in privirea lor fugara, doar iubire. Alaturi de tine, acea farama de speranta ramasa, a incoltit si crescut. Si-a infipt apoi adanc radacina in inima mea, pentru a ma tine in picioare. Pentru a nu destrama acest Paradis, nascut din noi.
E inca intuneric; insa tot ce vad, e raza de lumina ce mi-ai asezat-o in privire.
E inca iarna si e frig; insa tot ce simt, e adierea calda a primaverii ce mi-ai aduso in suflet.
E inca noapte; insa dimineata mea esti tu.
Si inca plang; dar zambesc printre lacrimi.

Jurnal ( part. 8 )

* In adevarata noastra natura, toti suntem criminali. Doar pentru ca ucidem suflete, si nu trupuri.. nu suntem mai presus cu nimic.

* Nimeni nu iti vrea intradevar binele, asa cum o spune; pentru ca nimeni nu isi doreste sa te vada fericit, cand el nu este. Si nimeni nu se va bucura pentru tine, cand nu se va putea bucura si pentru el.

* Oferi iubire pentru a primi. Iubesti doar pentru ca ai nevoie de asta.. si pentru a putea fi tu, in primul rand, fericit.

Alege un suflet si iubeste-l ! Iubeste-l atat de mult, incat nu-l fa responsabil pentru fericirea ta, ci fa-te doar tu responsabil pentru a lui.

Jurnal ( part. 7 )