Dependenta

Ma aflu in decursul unui sir nesfarsit de zile... Ma aflu in vartejul unei nelinisti, ce ma apasa tot mai mult. In centrul focului, dorintelor nespuse ... ce-mi ard pana si temeliile sufletului; ce-mi seaca fiecare lacrima. Sunt asemenea unui rob; robul unei dependente sfasietoare.
Si totusi ... cine esti tu? De unde vii, iesindu-mi pe neasteptate-n cale ... reusind a imi tulbura apele limpezi in care ma scaldam?
Cine esti ... de reusesti a imi imprastia visele cu a ta privire, aducand haosul in toata fiinta mea? Un haos ce mi-a luat orice ratiune ... caci sufletul imi zace intr-o nostalgie, ce devine tot mai dureroasa... Iar trupu-mi bantuie hoinar pe strazi, cautand urmele pasilor tai ... urmele amintirilor prin care m-ai imbatat cu fericire. Orele petrecute cu tine, devenind secunde; iar cele in care nu imi esti aproape, veacuri...
Cine esti tu ... si ce-ai facut din mine? Caci ratacesc tot mai adanc, prin acest labirint inselator. Am inceput sa numar zilele, incercand a realiza ce-mi doresc, ori ce-mi lipseste. Insa tot ce am realizat, e ca am nevoie de tine... Iar cand nu esti, port o lupta-n care ma zbat asemenea unui peste pe uscat. E o lupta zadarnica... E lupta cu mine insumni, e dependenta ce ma stapaneste. E lipsa ta... Cine esti tu... ?

Printre cuvinte ma regasesc...

Dar eu ... ce sunt?
Un suflet gol, ce bantuie prin noapte
Un strigat mut, urmat doar de al sau ecou;
Lacrima ce nu poate stinge dorul,
Ochii pustii, ce cauta-n privirea ta amorul...
Vocea, a carui soapte inca ard pe buze
Inima ... ce purtand in ea doar o speranta moarta,
Continua, alergand a isi cauta refugiul,
Intr-o iubire demult ingropata
Din rani adanci, acum reinviata.
Dar tu ... ce esti?
Parca aud glasu-ti suav atat de aproape,
Cand amintirea ta ma-nvaluie in noapte;
Cuprins de ganduri si furat de vise
Tresar usor ... caci ale tale vorbe dulci,
Mi-au inundat singuratatea neinteleasa
Mi-au luminat iar calea, prin aceasta ceata deasa...
Stergandu-mi orice lacrima-n a lor tacere,
Readucandu-mi zambetul cu o mangaiere.

Atat de departe

Citeste-n ochii mei, ce inca mai au lacrimi !
Scufundate-n privirea goala ce o port mereu;
Mergi mai departe, sterge urmele durerii
Reconstruieste iarasi zidul nostru, din ruina sufletului meu.

Priveste adanc ... imi poti simti dorinta?
Atatea vise ce ard demult in ea;
Caci realitatea-i masca ce-mi acopera lumina
Oprindu-ma, spre tine a zbura...

M-am ingropat in propia cenusa
Priveste-mi ochii stinsi, caci doar tu poti vedea,
In ei, o ultima speranta slaba;
Astazi ... doar amintirea ta ma poate ridica.