Paranoia ( part. 2 )

Iti place cand mint, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat ?! Parca iti mai risipeste din prea multele griji adunate deja, nu ?! Parca iti mai spulbera teama. Iti place probabil cum imi joc rolul. Dar ghici ce ?! E doar un rol. Iti place cand ma ascund, lasand impresia ca nimic nu este in neregula, asa cum faci si tu ?! Iti place sa fii victima, iar eu sa ma amuz ca reusesc ?! E randul meu acum, tu m-ai adus aici; tu m-ai transformat in ceea ce vezi ca am ajuns. Am fost si eu victima; si probabil te-ai amuzat la randul tau, cand te credeam. Acum jucam acelasi joc al minciunilor. Iti place ce-ai facut din mine ?! Iti place cum imi distrugi mintea si sufletul, gonindu-ma spre agonie tot mai mult ?! Iti place sa ucizi sentimente, nu ? Ori iti place sa le primesti, doar pentru a te juca cu ele, gasind apoi scuze inofensive pentru jocul tau ?!
Sunt satul si plin de tot ceea ce mi-ai asezat in fata, ornat cu grija pentru a ma induce in eroare. Am gustat din plin; acum e randul tau. Serveste-te singura, acesta ti-e propiul meniu. Mi-ai injectat destula otrava prin cuvinte dulci; am realizat prea tarziu ca erau inselatoare.
Doar taci; e ceea ce ai facut si pana acum, nu ?! Lupta sa rezisti; trebuie sa suporti, la fel cum ma lasi si pe mine sa suport toate acestea, in tacerea ta. Refuz sa te ascult vorbindu-mi despre sentimente; mi-e sila. Nu; nu vreau sa mai aud, cum vii si-mi spui acel te iubesc. Indrazneste sa rostesti acele cuvinte, atunci cand vei inceta sa ma minti. Spune-o, atunci cand vei sti ce inseamna ceea ce spui; cand vei sti ce vorbesti. Cand vei inceta sa cauti urme de dreptate si adevar, in greselile facute. Ma dezgusti ! Vino si ridica cutitul sub ochii mei, nu fi lasa. Ori pleaca de langa mine ! Nu vreau sa te mai vad.