Fara tine

De ce nu mai esti aici, acum, cand te-am gasit?

Pasesc inainte plin de aceeasi nesiguranta.. si am inceput sa cred ca drumul pe care am mers dintotdeauna, e doar o poteca ratacita. M-am pierdut atat de mine, cat si de restul; aici sunt departe de lume.. Sunt inconjurat doar de iluziile unor fantasme, ce dispar exact atunci cand incep sa cred ca exista. Poate si eu sunt o iluzie, la fel ca tot ceea ce simt si vad. Aici nu pot defini notiunea de real. Sunt doar eu si timpul; timpul ce sufla asemenea unui vant imprejurul meu, aducand schimbari parca inevitabile, odata cu el. A imprastiat atatea frunze uscate, incat nu te mai pot gasi; te-au acoperit. Dar sufletu-mi era la tine; si mi-am dat seama, ca astfel nu mai stiu cine sunt. Cine sunt eu, fara tine ?
Insa ecoul intrebarii mele, a fost singurul raspuns. Atunci am inteles.. ca am ramas doar un trup ratacit, purtand in el iluzia unei vieti si a unei existente.

Si daca tu nu esti, eu de ce sa fiu... ?