Aproape 2 ani

A trecut atat; atatea clipe orbite de mirajul amintirilor, lipsite de un prezent. M-am lasat suspendat intre un trecut banal si un viitor ce-mi aluneca printre degete, asemenea unui vis irealizabil. Si iata-ma aici ! Acum e timpul pentru alte cuvinte si amintiri. Mi-am tinut visul in brate si l-am plimbat peste tot. E inca cu mine; e prezentul in care s-a transformat.
Am imprastiat zambete in jurul nostru; tu m-ai invatat acest joc. Mi-ai aratat ca o clipa de fericire, poate sterge ani de suferinta. Am invatat sa-mi continui viata cu suferinta alaturi si fericirea in fata. Si chiar daca ma obisnuisem cu vechiul delir in care ma scufundam, cu toata durerea ce facea parte din mine atunci.. cu nesfarsitele caderi si vesnicele neimpliniri, mi-ai aratat ca se poate trai si altfel. Eram debusolat total, in nepasarea mea. Parca nici nu observam urmele insangerate si zdrobite, de pasii mei nehotarati. Acum am uitat de cicatricile mele; mi le-ai acoperit pe toate cu un voal transparent, ce reflecta doar lumina. Ai ascuns intunericul, tinandu-l departe. Mi-ai patruns sub piele, astfel incat sa te gasesc pe tine, atunci cand caut sa ma regasesc; acum mi-e imposibil sa mai ratacesc in mine.
Asa ca i-am spus trecutului murdar, ce inca ma privea, purtand in privirea lui dispretul unui suflet tradat:
- Nu, nu mi-e dor de tine si nici de vechiul eu. Prefer iluzia prezentului, in locul nostru. Nu vreau sa te ranesc, asa cum ai facut-o tu, insa acest prezent e pur si simplu mult prea real pentru mine !