Ea: Eu las oamenii sa aleaga, pentru ca asta inseamna neconditionat. Nu ti se impune nimic. Indiferent de decizia pe care o iei, eu voi fi acolo daca ai nevoie de mine. Nu ajut pe cineva, nu dau ceva, ca sa primesc altceva. Dau si atat; daca as vrea neaparat sa si primesc, atunci chestia nu ar fi adevarata.
Eu: Corect. Mi se pare ca asta dovedeste, ca tot ceea ce simti, e cu adevarat real. Si nu te minti singur; azi spunand te iubesc , pentru ca si ea/el iti spune.. iar maine cand va certati, spui da-l dreacu` !
Ea: Vezi? Doar ca putini oameni mai tin unul la altul, neconditionat. Spun: Aaaa, el nu mi-a impartasit sentimentele ! sau Eu am facut atatea si lui nici nu i-a pasat.. Asta e soarta. Ai facut pentru ca ai vrut, nu din obligatie.
Eu: E ca si cum l-ai obliga si pe celalalt sa faca ca tine, amenintandu-l ca altfel nu mai faci nici tu, nu ?! Spui ca sunt putini cei care mai tin neconditionat unul la altul ? Eu nu stiu daca mai exista, sincer.
Ea: Sunt rari..
Eu: Toti ma cred nebun probabil, cand incerc sa vorbesc despre asta. Ori habar nu au despre ce naiba filosofez cu ei. Cel putin asa mi s-a parut, de cateva ori, cand am incercat. Stii.. e trist sa ii vezi pe toti cum incep sa sustina cu atata tarie si siguranta, ca nu exista asa ceva. Sau zicand: Normal ca te iubesc, doar daca ma iubesti si tu; si am nevoie de tine, daca ai si tu de mine. Asta nu inseamna ca nu iubesc, sau nu sunt prieten adevarat.
Ea: Mda.. Ii ziceam odata unui fost ca, desi ma doare despartirea, fericirea lui e pe primul loc. Si mi-a zis ca nu apropa atata altruism.
Eu: Ah, nici nu credea probabil ce spui..
Ea: L-am intrebat daca, desi il ranesc, totusi fericirea persoanelor la care tine nu e pe primul loc ?! Daca nu asa e normal ?! Si mi-a zis ca nu. Nu mai crede nici in iubire.
Eu: In iubire nici nu prea ai cum sa mai crezi, din moment ce sunt rare persoanele care stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Deci in concluzie, iubirea o gasesti la fel de rar, ca pe acele persoane. In rest.. tot ce e in jur, e doar iulzia iubirii. Se mint singuri si se contrazic de la o zi la alta; dupa cum bate vantul intre ei, si se schimba vremea relatiei.
Ea: E doar un fel de atasare.
Eu: Dar cu motto-ul: TOTUL PANA LA MINE !
Ea: Pai de aici poti trage concluzia, cam ce, cum, si cat.. simt ei.
Eu: Asa sunt toti..
Ea: Da.. asa vad ei lucrurile; si e trist ! Imi zicea o colega ca nu exista dragoste; ca dupa 4 ani, ai sa vezi ce plictisit devii. Si am intrebat-o, atunci de ce mai sta cu el ?! Si a zis ca din obisnuinta..
Eu: Frumos.. Si sunt ironic. Dar, are dreptate acea colega, din nefericire ! Asa e mereu si asa fac toti, in proportie de 99%. Cateodata, simt ca urasc oamenii.
Ea: Vreau sa cred ca iubirea e mai mult de atat.
Eu: Este ! Insa, nu inseamna ca o si gasesti. E de ajuns sa fii sigura ca TU o poti simti, iar asta iti dovedeste ca exista. Si ca mai sunt oameni ca tine, ce o simt. Si nu stim daca prietenul tau, sau prietena mea, simte la fel cum simtim noi. Sau poate ca stim foarte bine raspunsul. Si doare. Dar asta e; iubim nu? Iubirea doare si cere sacrificii; mai ales cand e neimplinita.
Ea: Da.
Eu: Sfasie, ucide.. Si nu stim daca ar fi in stare sa faca aceleasi sacrificii, pe care le-am facut, ori le-am face noi pentru ei. Si nu stim daca limitele lor, ar merge atat de departe ca ale noastre. Si nici macar nu stim daca sunt constienti de ceea ce simtim pentru ei, si cat inseamna in sufletele noastre; si daca asta conteaza, cat ar trebui sa conteze. Si daca ei au atata nevoie de noi, cata avem noi de ei.
>:D<
RăspundețiȘtergere