duminică, 26 iunie 2011

Jurnal ( part. 24 ) Amprenta unui zambet

- Eu sunt bine. Tu zi-mi ce ai.
- Nu, nu esti, stiu.. Sunt putin trist. Tot din cauza vremii, cred. Si ma simt singur... Eh, ma m-ai apuca nostalgia.
- Nu ai voooie ! Explica-mi ultimul post. Hai, rapid !
- Nu? Nu am voie? Esti tu aici langa mine, promiti?
- M-ai si intrebi ? LOOOGIC ca sunt !
- Pai, l-am scris cand simteam ca pic. Imi faceam singur terapie prin post. Ma gandeam ca nu are rost sa ma intristez, gandindu-ma doar la ce ma doare, ci sa caut partile bune in orice... si motivele pentru care sa zambesc.
- Sunt aici, maaai ! Cum sa pice Bu al meu?
- Nu pica. Mai este si el trist uneori. Ca doar si tu mai esti, si nici tu nu ai voie !
- Eu il stiuu pe Bu, cand pica... PICA !
- Mai nou, nu mai PICA de tot. Se ridica usor inapoi. Si tocmai m-ai ajutat sa zambesc iar ! Bu e aici si te iubeste... deci nici tu nu ai voie sa suferi cand nu se merita ! Pentru cei ce nu stiu sa te aprecieze si iubeasca la fel de mult cum stiu eu !
- Nu stie nimeni sa ma iubesca ca tine.
- Si mi-e teama de asta, pentru ca vreau sa stiu ca vei putea reusi sa te simti iubita, implinita si fericita... alaturi de cine iti doresti tu. Ma doare gandul ca vei pune suflet, iar cineva ti-l va calca in picioare. E dureros sa privesti ce iubesti cum sufera...
- Stai calm. Usor, usor... o sa urasc oamenii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu