Jurnal ( part. 6 )

- Nici un mesaj de noapte buna.. nimic ?
- Plang si nu ma pot opri.. Iarta-ma, am picat rau de tot ! As vrea sa ma poti suna acum..
- Oh, dragule.. Nu pot sa te sun, chiar nu pot. Imi pare rau.. Calmeaza-te, te rog.
- Incerc.. dar atatea ganduri, amintiri, nelinisti, temeri si mai ales regrete.. ma ucid. Atatea schimbari mereu neasteptate, atata nesiguranta intotdeauna.. Nu mai suport, nu mai pot ! Mi-e atat de frica de tot. De viata, de tot ce am azi si maine dispare.. Sunt in lupta nepotrivita si nu sunt un luptator.


Imagineaza-ti ca vorbim, mi-a spus ea. Atunci am continuat:

- Cand ei considera ca gresesc, incalcadu-mi orice principiu si inchizand ochii.. cand ma vad continuand sa merg pe acelasi drum, pe care m-am ranit de atatea ori.. ma judeca ! O fac pentru ca-mi vor binele.. Toti imi vor binele cand e vorba de altii, dar uita acest lucru cand ei sunt cei ce ma ranesc. Devin orbi, intelegi? Nu pot vedea ca am facut la fel de atatea ori si pentru ei; si poate inca o fac.. Nu vreau sa fiu protejat de nimeni, in acest mod egoist si irational. Si daca continui sa ma ranesc, e pentru ca sunt dependent de adrenalina, as spune-o la modul ironic.. Deci nu ma opri, cand vezi ca aleg mica carare ingusta de pe marginea prapastiei; e pentru ca-mi place sa-mi asum riscul. Pentru a simti ca traiesc. Insa, e pentru ca iubesc; e pentru ca eu nu renunt niciodata. Nu renunti cand iubesti; asa definesc eu iubirea. Toata lumea pleaca ! Toti vin si pleaca.. de parca ar fi doar in trecere. E pentru ca eu nu vreau sa fac asta. Si fiecare pierdere suferita.. fiecare pierdere a unei persoane pe care o iubesc, e asemenea unei inmormantari in sufletul si viata mea..

Lacrimi patate

Incerc sa ascund umbra scrumului ramas, ce-mi alcatuieste astazi sufletul ars si consumat in negura greselilor.. in spatele valului de fum al cuvintelor, pe care-l risipesc in aer. Inca exist, desi am murit demult. Nu am stiut nici o clipa ce m-a va astepta aici.. dupa toti acei pasi pe care i-am facut atat de constient; din propia alegere. O alegere controlata de slabiciune, insa. Sau poate am banuit, dar am refuzat sa realizez cu adevarat. Acum.. de aici, din aceasta celula, pot doar privi razele soarelui, de sub care am fugit cu buna stiinta. Inca continua sa-si reverse caldura asupra mea, facandu-ma astfel sa tanjesc si mai mult dupa libertatea si fericirea pe care am inlantuit-o. Facandu-ma sa ma desconsider si mai puternic; dandu-mi seama ca nu merit sa ma bucur de ele. Am ridicat cutitul de buna voie asupra mea, apasand tot adanc.. de parca as fi vrut sa-mi testez limitele dintre viata si moarte. Am jucat jocul nepotrivit si am pierdut. Am pierdut totul, desi continui sa joc ca un las, ascunzandu-ma. Nu pot avea vreo satisfactie, doar pentru ca inca ma aflu in acest joc tradand si castigand murdar. Nu exist, caci nu am forta sa lupt pentru existenta. Mi-e frica sa pierd si mai mult. Mi-e frica sa aleg, iar acum sunt pus sa o fac. Voi ramane in aceasta celula, privind viata cum trece pe langa mine.. ori imi voi gasi puterea sa ies si sa lupt pentru ce am pierdut, cu riscul de a fi invins.
Si totusi as fi egoist. Imi merit tortura propiilor pasi prin care m-am abatut din drum. Imi merit rana acelui cutit, pe care l-am indreptat singur asupra mea; nu merit sa ranesc si alt suflet cu el, doar pentru a ma elibera. Prefer sa fiu un sinucigas; nu un criminal.

I love you, sunshine

Sunshine...
Da, da... tu, mica mea rază de soare.
M-ai rănit azi. M-ai rănit azi, mai mult decât ai făcut-o vreodată.
Mi-aţi dat cea mai groaznică veste, şi tu, şi ea.
Am simţit în momentul acela cum totul se prăbuşeşte asupra mea, iar încercarea de a ieşi dintre dărâmăturile sufletului meu, a eşuat.
Am rămas acolo, pierdut...
Şi nu ştiu dacă asta e cea mai drăguţă metodă să-ţi zic cât de mult te iubesc...
Tu oricum ştii că eu o fac, chiar dacă mi-aţi făcut asta...


Dragi cititori, acest post e o provocare si nici macar nu este scris de mine !

Tot ce conteaza

Sa-ti simti sufletul o bucata rupta din cer - mi-am dat seama astazi poate pentru a suta oara, ca inseamna a avea parte de viata.
Am dat sens nimicurilor si am invatat sa ma bucur de ele. Am invatat sa cred ca am totul.. doar pentru ca alaturi formam acel doi, ce inseamna pentru mine totul.
Tu esti acea flacara a carui lumina a invadat fiecare colt din incaperea inmii mele; stergand fiecare umbra.. si daruindu-i inapoi existenta ce disparuse parca, in intuneric. Ai fost primavara mea; ce mi-a intins mana si m-a scos din lungul cosmar al iernii. Sufletul imi era inghetat, cand a patruns caldura iubirii tale si m-a readus la viata.

Intre vise si realitate

In toata aceasta realitate stearsa, ce prinde contur doar prin vaga nuanta a amintirilor, oferindu-mi astfel certitudinea unui vechi adevar.. ea e pensula condusa de o mana sigura, umpland de culoare fiecare zi si ajutandu-ma in acest fel sa simt ca inca traiesc.
Am transformat impreuna acel prezent de candva, in trecut.. apoi, iarasi intr-un nou prezent. L-am ars, insa nu din radacini; doar pentru a aduna scrumul in care se afla fiecare particica din vechii noi.. Pentru a imbina fiecare piesa din puzzle-ul povestii noastre si a reinvia din ruine. Ne-am jucat cu fiecare sentiment, doar pentru a simti ca existam si iubim. Am declansat furtuna peste cea mai limpede apa, doar pentru a invata sa ne bucuram inapoi de linistea ei. Am fugit de soare atunci cand ne ardea, ascunzandu-ne sub stropii reci de ploaie; astfel am descoperit famercul unui cer acoperit de nori. Ne-am ratacit unul de altul in intunericul noptii, doar pentru a lasa regasirea din zorii zilei sa ne invete valoarea si pretul clipelor impreuna.
Ne-am ranit in jocul nostru copilaresc; am sangerat si-am varsat lacrimi.. doar pentru a putea zambi apoi, simtind cum sufletele ne imprastie fericire.
Am pornit propiul nostru razboi, in care am luptat unul pentru celalalt. Ea ma invatat sa lupt. Zidurile puternice pe care le-am construit candva, ne-au ajutat sa iesim invingatori; ne-am doborat, doar pentru a ne ridica impreuna si a pasi alaturi mai departe.

Nu mi-e frica de moarte; mi-e frica de viata fara ea.

14 th.

Jurnal ( part. 5 ) Unforgettable memories

Jurnal ( part. 4 )

Prin sunet de chitara si pian

Astazi ne leaga raza de lumina,
Nascuta-n rasaritul palid de April`;
Tu, vag acord al unui sunet de chitara,
Eu, galsul de pian ce rasuna subtil...

Eu, sufletul ce-aluneca pe note slabe
Inlacrimate-n propiul melancolic dor;
Purtat de vant, ademenit de soapte,
Invaluit doar de nesiguranta lor.

Tu, sufletul ce merge inainte
Cu pasii siguri, neintorsi din drum;
Singur, condus de propia putere,
Lasand in urma amintiri si scrum.

Eu, un ecou pierdut printre iluzii
Arzand sperante, innecandu-ma in fum;
Cand ai pasit in iadul vietii mele,
Mi-ai daruit lumina ce-o pastrez si-acum.

Un sunet stins, chemandu-te aproape
Ce a atins o coarda a sufletului tau;
Am prins viata in aceasta melodie,
Caci te-am strigat si ai venit mereu.

Jurnal ( part. 3 )

5 februarie, 2:35 am

imi arunc cuvintele in propia singuratate... am invatat cu greu sa fac asta. aici, in acest spatiu gol.. port doar vesnica lupta cu gandurile; e o liniste mistuitoare. tacerea e raspunul ce-ti ofera nesiguranta; raspunsul pe care vrei sa ti-l alegi singur, dintre multele posibilitati ce ti se ofera. raspunsul ce vine determinat de propiile stari si dezamagiri. in tot acest haos, am devenit un nonsens. e liniste, dar sufletul meu striga. gandurile-mi alearga prin minte rascolind amintiri, dezamagire si teama. am obosit.. am picat si simt ca lupta mea e in zadar. ma simt mai nesigur ca niciodata. epuizat sa lupt pentru aceleasi vise si dorinte irealizabile, parca. m-am pierdut iarasi in vesnica neliniste ce-mi tulbura intreaga fiinta, devenind una cu ea. si vreau sa strig... sa strig prin cuvinte ! dar ce rost au cuvintele neintelese? ce se alege de un suflet mut? ce ne leaga, inafara vagii amintiri a unor zambete de candva? azi, iubirea noastra e doar o ruina... ce incearca a isi cladi singura inapoi, zidurile vechi.


29 ianuarie, 1:05 am

continui sa ma injectez cu supradoze; poate doar pentru a avea un motiv sa-mi pun apoi aceeasi intrebare iar... si iar. sunt dependent. dependent de a avea de ce fi dependent. cred ca aceasta e fraza cheie pentru lacatul intrebarii de ce fac asta?.