EA. Soarele ce rasarea pe strada rece si pustie a vietii mele, raza de lumina in intunericul in care eram. La acel capat al lumii, ea mi-a deschis noi orizonturi. Era mica mea comoara, descoperita in desertul pustiu al vietii. Mica stea, ce avea sa straluceasca din acea clipa, in Universul meu. A fost primavara ce mi-a intins mana, salvandu-ma din lungul cosmar al iernii. Sufletul imi era inghetat, cand a patruns caldura iubirii ei si m-a readus la viata. Acea mica raza de soare, ce m-a ridicat de jos candva ... si mi-a readus zambetul pe buze.
Astazi ... sunt acea fantoma ce bantuie strazile, cautand imaginea ta in fiecare persoana ... sperand ati revedea chipul. Zambesc ! Si o voi face, atata timp cat tu esti fericita. Fericirea ta v-a fi si a mea, iti promit. Te iubesc !
Vorbele tale ma ard, privirea ta ma strapunge... Raneste-ma ! Durerea ma v-a mangaia in felul ei rece si unic, de a o face. Voi pleca; ma voi retrage departe de aici, departe de tot ... sa te pot iubi in linistea singuratatii, in tacerea suferintei. Ma voi ascunde in spatele usilor pe care mi le-ai inchis. Degeaba iti arat dragostea ce ti-o port, caci nu mai ai nevoie de ea. Degeaba iti marturisesc ce simt, caci nu-ti mai pasa. De acolo, din umbra ... voi putea sta langa tine, fara a iti incurca drumul. Te voi putea privi, fara a ma simti stingherit sub ochii tai. Te voi putea asculta, iti voi putea vorbi ... fara a fi ranit de cuvintele tale.
Pielea imi e murdara ... manjita de urmele mainilor tale, ce au lasat suferinta amintirilor, cu fiecare atingere. Sufletul-mi se scalda-n propiul sange; ochii mi-au orbit demult, innecati in lacrimi. Buzele-mi ard dorinta, cuvintelor nespuse... Si am disparut in iluziile cu care continui sa ma mint. Doar inima ce o simt inca batand, este a ta. Daca ai putea privi dincolo de aparente, m-ai vedea asa cum sunt defapt; un om mort, ce se hraneste doar prin vise ... ce traieste doar prin tine. Asculta-mi soaptele ce-ti spun atat de multe. Ele iti vorbesc despre regretele ce mi-au intunecat mintea si au dat nastere urii ce mi-o port. Mi-au stins vocea, luandu-mi in acelasi timp puterea de a striga si vointa de a ma ridica. Sunt singur acum ... cazut in genunchi la pamant, in cea mai adanca prapastie a vietii. Vezi uneori zambete asezate pe chipul meu, poate ... dar nu poti vedea cat de false si ireale sunt. Te lasi indusa in eroare de masca ce o port, pentru a ma ascunde ... nestiind ca esti singura ce o poate da la o parte. Singura ce mi-as dori sa poata vedea realitatea, asa cum este ea ... sa ma priveasca prin ochii mei, nu ai lumii, caci de ei fug si ma ascund. Pentru restul am creeat aparentele ... dar te minti si tu cu ele. Moartea e dulce; trebuie doar sa o gust ... dar voi astepta pentru tine. Voi fi mereu aici in umbra, sperand ca intr-o zi sa pot privi soarele din nou.
Voi pastra amintirea ta, voi pastra visele ce s-au nascut odata cu tine ... chiar de vei disparea. Iti voi pastra numele scris in sufletul meu, pentru totdeauna. Imaginea chipului ce candva ma facea sa zambesc printre lacrimi. Vocea ce ma linistea, soaptele dulci ce ma mangaiau; acea " tu " de alta data, ce ma incalzea cu iubire. Poate te-am pierdut deja ... ori e doar obsesia ce ma macina, teama ce ma incolteste. Esti o urma stearsa, din ce ai fost ... un suflet rece, gol si pustiu. Te-ai ascuns in spatele zidului pe care l-ai construit, pentru a ma tine departe. Ti-ai pus lacat inimii, fara a imi da cheia. Odata erai ca si rasaritul soarelui, aducandu-mi acea sclipire in ochi, plina de fericire... Insa te-ai transformat in apusul ce-si varsa intunericul peste orizontul meu, umplandu-mi ochii de lacrimi. Te-ai desprins usor din bratele mele, ce s-au luptat mult timp sa te readuca inapoi ... in zadar. Esti deja departe acum... Inca te mai zaresc prin ceata ce s-a asezat intre noi, lasadu-mi doar urmele pasilor tai aproape. Si nu te voi mai vedea deloc in curand, stiu... Voi pastra iluziile dulci, dar inselatoare ... amintirile ce-mi alina durerea, cu pretul lacrimilor. Imi vei lipsi ... imi lipsesti deja prea mult ... imi lipseste totul. Noptile tarzii, cand ma purtai printre vise alaturi de tine ... orele nesfarsite parca, in care ma faceai sa te simt aproape, doar ascultandu-ti glasul. Zilele pierdute-n atingerea fina a picaturilor de ploaie... Adierea vantului ce-mi fura gandurile, luandu-le cu el in zbor, departe, catre tine. Dragostea ce ti-o port, mi-a inundat sufletul ca o furtuna pe ocean. Valurile ei puternice m-au izbit de tarmul vietii, apoi m-au aruncat iarasi in largul viselor. M-a facut sa pasesc cu ochii inchisi, pe acest drum plin de spini, fara a imi pasa daca ma voi rani...
