Sub aripile tale.

Timpul trece peste târziul trecutului,

iar litera prezentului, gravată în ceară albă, sfidează orice amintire.

Şi nu, nici prezent nu există, şi nici viitor;

timpul s-a înghesuit sub aripile tale, rescriindu-mi destinul pe foile unui jurnal murdar de gânduri rupte.

Aici zace totul - în lumina unor secunde, în sclipirile dintr-o privire ştearsă.

Parcă a fost ieri...

iar zilele şi-au hrănit zborul scrijelind însetate în lumină.

Ţi-au pictat zâmbetul în palmele mele - să-l pot cuprinde, să-l pot presăra pe al meu cer.

Iată-mă !

Peste pătura vremii - în pragul unei alte dimineţi furate din surâsul tău -, stingându-mi norii şi colindând zările necunoscutului atât de familial, ce a reînviat într-o zi de vară.

Sub aripile tale iubesc cu sufletul dezarmat de ploi şi nopţi târzii,

de vise muribunde şi idealuri îmbrăcate în mantia iluziilor.

Iubesc în versuri nestinse !