Intre vise si realitate

In toata aceasta realitate stearsa, ce prinde contur doar prin vaga nuanta a amintirilor, oferindu-mi astfel certitudinea unui vechi adevar.. ea e pensula condusa de o mana sigura, umpland de culoare fiecare zi si ajutandu-ma in acest fel sa simt ca inca traiesc.
Am transformat impreuna acel prezent de candva, in trecut.. apoi, iarasi intr-un nou prezent. L-am ars, insa nu din radacini; doar pentru a aduna scrumul in care se afla fiecare particica din vechii noi.. Pentru a imbina fiecare piesa din puzzle-ul povestii noastre si a reinvia din ruine. Ne-am jucat cu fiecare sentiment, doar pentru a simti ca existam si iubim. Am declansat furtuna peste cea mai limpede apa, doar pentru a invata sa ne bucuram inapoi de linistea ei. Am fugit de soare atunci cand ne ardea, ascunzandu-ne sub stropii reci de ploaie; astfel am descoperit famercul unui cer acoperit de nori. Ne-am ratacit unul de altul in intunericul noptii, doar pentru a lasa regasirea din zorii zilei sa ne invete valoarea si pretul clipelor impreuna.
Ne-am ranit in jocul nostru copilaresc; am sangerat si-am varsat lacrimi.. doar pentru a putea zambi apoi, simtind cum sufletele ne imprastie fericire.
Am pornit propiul nostru razboi, in care am luptat unul pentru celalalt. Ea ma invatat sa lupt. Zidurile puternice pe care le-am construit candva, ne-au ajutat sa iesim invingatori; ne-am doborat, doar pentru a ne ridica impreuna si a pasi alaturi mai departe.

Nu mi-e frica de moarte; mi-e frica de viata fara ea.