Chatarsis

-Inca imi amintesc ca si cum a fost ieri. Acea seara ... dintr-un oarecare balcon, in care nu mai pasisem pana atunci; dintr-un oarecare bloc, la etajul 4. Detalii neinsemnate... Insa tu, vocea tremurandu-ti printre lacrimi... Poate ca trebuia sa ma simt nelinistit si emotionat pentru a doua zi ... dar nu. Nu simteam, nu auzeam nimic altceva ... in afara lacrimilor ce-mi inundasera si mie ochii deasemenea ... si glasul tau cald. Nu era prima data cand plangeam impreuna. Si era pentru a doua oara, cand plangeam datorita faptului ca urma sa fim despartiti unul de celalalt. Poate ca trebuia sa nu pot adormi in acea seara; sa fiu stresat pentru... Insa nu acesta a fost motivul ce nu ma lasat sa dorm. Prea multe lacrimi si ganduri ... iubire, vise. Si nu lua ce-ti spun acum ca pe un repros. O spun doar ... ca pe o amintire placuta, ce-mi lipseste enorm.
- A fost.
- A fost ... un te iubesc soptit mult prea profund. A fost din suflet, l-am simtit...
- Poate.
- Ce spun acum nu e... Nu sunt indragostit de tine. Dar sufletul tau ma atrage; e ca un magnet pentru mine.
- Nu-mi cunosti sufletul deloc, crede-ma.
- Ceea ce cunosc din el ... deja ma leaga de tine mult prea puternic. Sunt atatea clipe, atatea lacrimi, atatea vise construite doar prin doua voci ... pierdute in acelasi univers ... conectate intr-un singur suflet; atatea vise construite impreuna. Atatea amintiri, atatea zambete de fericire... Aseara am plans. Am plans pentru tot; pentru toate aceste ganduri. Si am vorbit ... poate singur, poate am incercat sa ma rog unui Dumnezeu, de a carui existenta nu sunt convins. Insa pur si simplu am simtit nevoia sa spun cuiva. Si-am pus aceasi intrebare, al carui raspuns nu mi-l poate oferi nimeni. De ce? De ce acelasi suflet cu care imparteam candva aceleasi sentimente, acum e doar un strain? De ce eu nu pot uita tot ce ne leaga ? De ce ar trebui sa uit ... ? Sa uit totul, sa uit de tine... Ce te-a schimbat? Ce te determina sa uiti de noi? Ce ne impiedica sa fim mereu ce-am fost candva? Tu te-ai intrebat vreodata aceasta? Ai simtit si tu ce simt eu acum? Te iubesc ... si as vrea sa te pot tine langa mine pentru totdeuna. Raspunsul tau l-as putea intui... Poate ca pur si simplu nu mai simti nimic din ce a fost. Si l-am rugat pe El, spunandu-i ca nu vreau sa te pierd. Mi-e teama... Mi-e teama ca acelasi chip ce imi zambea, candva ma va privi plin de dispret, ocolindu-ma. Aceasi ochi ... vor purta doar o privire rece si goala. Caci aceasi voce, ce ma alina odata ... astazi imi arunca doar cuvinte pline de indiferenta. E prea mult timp deja... E prea mult timp de cand alerg in urma ta, incercand a te prinde ... incercand a ma agata de trecut. Si mi-am promis de atatea ori... Am promis ca te voi lasa sa pleci. E greu ... si doare. Doare pentru ca-mi place sa ma agat de prea multe sperante, oricat de false ar fi ele. Dar daca vrei aceasta, o voi face. Doar spune-mi. Spuneo si-mi va fi mai usor. Spune ca vrei sa plec si o voi face.