Mi-ai spus sa invat a ma bucura... Mi-ai spus sa visez departe de tot.
Dar cum pot pasi singur inainte prin aceasta lume noua, cand mrejele amintirii tale ma leaga atat de puternic, purtandu-ma intr-o baie de lacrimi, spre trecutul ce-mi alcatuieste sufletul... ?
Am ascultat glasul marii, sub dorul arzator ce ma sfasia, visand la ziua-n care iti voi putea auzi iarasi vocea. Ea ... vocea ta, da cuvintelor mai multa valoare.
Am ascultat glasul marii, stiind cat ti-ai fi dorit sa-l poti asculta si tu... L-am ascultat pentru tine.
Am incercat sa-ti simt mangaierea in briza usoara si calda ... te-am cautat, dar nu erai.
Si cum as putea zambi fara tine?
Cum as putea zbura, cand tu ai picat?
Cum m-as putea pierde in acest apus, fara a iti simti stransoarea manii, parfumul aproape, pielea obrazului tau moale si catifelat?
Am ratacit pe plaja goala, ingropandu-mi lacrimile si visurile in nisipul fin.
Te-am purtat alaturi de mine, cu fiecare gand ... in fiecare clipa.
Sooo nice :x.
RăspundețiȘtergereCând mai continuăm povestioara? :-?
:o tai omg cu chitaraaaaaaaaaa
RăspundețiȘtergere:o
ala cred k e varu-tau din spate=))
mie dor de tineeeeeeeeeee fratior mareeee:(((((((((
si publicatia ca intodeauna
:x
Luni o să ai un premiu pe blogul meu .
RăspundețiȘtergere