Iar am ţesut desculţ o taină,Şi iar mă taie când păşesc.
Cuvinte las în prag de uşă,
Noian de gânduri încâlcesc.
Precum o notă muzicală,
Răsuni şi dulce şi amar.
În ritm alert, în rimă ştearsă,
În echilibru şi-n zadar.
Au amuţit zorile-n şoapte,
În forfota de pe poteci,
Scăldate-n ploi să înflorească,
Respirul altor slove reci.
Dintr-un ungher ce viscoleşte,
Am conturat un chip plenar.
Să-mi surpe setea în ecoul -
acestui joc involuntar.
