vineri, 18 februarie 2011

Intre vise si realitate

In toata aceasta realitate stearsa, ce prinde contur doar prin vaga nuanta a amintirilor, oferindu-mi astfel certitudinea unui vechi adevar.. ea e pensula condusa de o mana sigura, umpland de culoare fiecare zi si ajutandu-ma in acest fel sa simt ca inca traiesc.
Am transformat impreuna acel prezent de candva, in trecut.. apoi, iarasi intr-un nou prezent. L-am ars, insa nu din radacini; doar pentru a aduna scrumul in care se afla fiecare particica din vechii noi.. Pentru a imbina fiecare piesa din puzzle-ul povestii noastre si a reinvia din ruine. Ne-am jucat cu fiecare sentiment, doar pentru a simti ca existam si iubim. Am declansat furtuna peste cea mai limpede apa, doar pentru a invata sa ne bucuram inapoi de linistea ei. Am fugit de soare atunci cand ne ardea, ascunzandu-ne sub stropii reci de ploaie; astfel am descoperit famercul unui cer acoperit de nori. Ne-am ratacit unul de altul in intunericul noptii, doar pentru a lasa regasirea din zorii zilei sa ne invete valoarea si pretul clipelor impreuna.
Ne-am ranit in jocul nostru copilaresc; am sangerat si-am varsat lacrimi.. doar pentru a putea zambi apoi, simtind cum sufletele ne imprastie fericire.
Am pornit propiul nostru razboi, in care am luptat unul pentru celalalt. Ea ma invatat sa lupt. Zidurile puternice pe care le-am construit candva, ne-au ajutat sa iesim invingatori; ne-am doborat, doar pentru a ne ridica impreuna si a pasi alaturi mai departe.

Nu mi-e frica de moarte; mi-e frica de viata fara ea.

marți, 8 februarie 2011

Prin sunet de chitara si pian

Astazi ne leaga raza de lumina,
Nascuta-n rasaritul palid de April`;

Tu, vag acord al unui sunet de chitara,

Eu, galsul de pian ce rasuna subtil...


Eu, sufletul ce-aluneca pe note slabe

Inlacrimate-n propiul melancolic dor;

Purtat de vant, ademenit de soapte,

Invaluit doar de nesiguranta lor.


Tu, sufletul ce merge inainte

Cu pasii siguri, neintorsi din drum;

Singur, condus de propia putere,

Lasand in urma amintiri si scrum.


Eu, un ecou pierdut printre iluzii
Arzand sperante, innecandu-ma in fum;

Cand ai pasit in iadul vietii mele,

Mi-ai daruit lumina ce-o pastrez si-acum.


Un sunet stins, chemandu-te aproape

Ce a atins o coarda a sufletului tau;

Am prins viata in aceasta melodie,

Caci te-am strigat si ai venit mereu.

luni, 7 februarie 2011

Jurnal ( part. 3 )

5 februarie, 2:35 am

imi arunc cuvintele in propia singuratate... am invatat cu greu sa fac asta. aici, in acest spatiu gol.. port doar vesnica lupta cu gandurile; e o liniste mistuitoare. tacerea e raspunul ce-ti ofera nesiguranta; raspunsul pe care vrei sa ti-l alegi singur, dintre multele posibilitati ce ti se ofera. raspunsul ce vine determinat de propiile stari si dezamagiri. in tot acest haos, am devenit un nonsens. e liniste, dar sufletul meu striga. gandurile-mi alearga prin minte rascolind amintiri, dezamagire si teama. am obosit.. am picat si simt ca lupta mea e in zadar. ma simt mai nesigur ca niciodata. epuizat sa lupt pentru aceleasi vise si dorinte irealizabile, parca. m-am pierdut iarasi in vesnica neliniste ce-mi tulbura intreaga fiinta, devenind una cu ea. si vreau sa strig... sa strig prin cuvinte ! dar ce rost au cuvintele neintelese? ce se alege de un suflet mut? ce ne leaga, inafara vagii amintiri a unor zambete de candva? azi, iubirea noastra e doar o ruina... ce incearca a isi cladi singura inapoi, zidurile vechi.


29 ianuarie, 1:05 am

continui sa ma injectez cu supradoze; poate doar pentru a avea un motiv sa-mi pun apoi aceeasi intrebare iar... si iar. sunt dependent. dependent de a avea de ce fi dependent. cred ca aceasta e fraza cheie pentru lacatul intrebarii de ce fac asta?.

joi, 27 ianuarie 2011

Jurnal ( part. 2 )

27 ianuarie, 00:39 am

am incercat sa iubesc singuratatea. dar nu o pot iubi mai mult ca pe tine. nu o pot inlocui cu tine, nici macar pentru o clipa. singuratatea imi amorteste sufletul, reinviindu-mi toate nelinistile si temerile ce evit sa le privesc. invaluindu-ma apoi in acel intuneric, in care pic tot mai jos. acolo, in acea liniste deplina, pot auzi doar strigatele din interiorul meu. pot simti doar disperarea ce ma cuprinde, incercand sa ies. pot vedea doar umbra fiecarei incertitudini ce o am, umbrele tuturor regretelor si amintirilor, umbra fiecarei speranta spulberata. aceste umbre transformand totul intr-o lunga noapte, din care reusesc cu greu sa ma trezesc.
poate acesta e motivul pentru care am atat de multa nevoie de tine, de cuvintele si prezenta ta... in fiecare zi. cateva minute impreuna; doar cateva cuvinte, a caror urma imi va ramane intiparita pe suflet. si amintirea ce ma va ajuta sa-ti pastrez aproape prezenta. e de ajuns pentru a te simti inca aici, in nesfarsitele ore ramase. cu tine totul prinde sens in jur. ma faci sa ma simt viu, sa simt ca traiesc. esti tot ce sufletul meu are nevoie, pentru a gasi un motiv sa zambesc in orice detaliu.