Jurnal ( part. 1 )

26 ianuarie, 23:35 pm

cum ti-as putea spune ca nu vreau sa pleci?! si ca aceasta e cea mai mare teama a mea; sa te pierd. teama ce-mi bantuie adancul inimii si pe care evit sa o infrunt, ocolind-o. teama ce-mi rascoleste gandurile si-mi imprastie linistea, dar pe care nu o pot invinge... neavand baze solide de care ma pot sprijini, atunci cand ma clatina. cum te-as putea ruga sa nu-mi dai drumul la mana niciodata, cand nu vreau sa te conditionez cu nimic?! cum ti-as putea spune ca singurul motivul pentru care ma vezi de atatea ori plangand, cand altele nu exista, e doar aceasta? ca singurul motiv pentru care te privesc atat de trist uneori, e doar acesta? de ai putea citi aceasta teama in ochii mei... oare m-ai intelege? uneori ma simt ca un copil speriat; dar poate ca sufletul meu chiar e asemenea unui copil speriat, de nesiguranta viitorului. ce se teme ca nu va fi in stare sa lupte si sa stea in picioare. sau poate sa invinga in acea lupta... si totusi, ai plantat in sufletul meu amintiri ce nu le voi uita niciodata. acum sunt adanc inradacinate acolo, alaturi de toata dragostea ce s-a nascut pentru tine. si de vei pleca, va ramane amprenta ce ai lasato puternic intiparita asupra mea. vor ramane toate acele lucruri pe care m-ai ajutat sa le inteleg si au prins un alt sens alaturi de tine. acele motive pentru care m-ai facut sa zambesc. modul in care m-ai facut sa ma simt si modul in care m-ai facut sa te iubesc. siguranta ce am gasito in tine. puterea si vointa de a lupta, a trece peste orice si a merge mai departe, ce mi-ai daruit-o. increderea ce mi-ai oferit-o. nu. nu te-as putea uita niciodata... de tine imi va aminti fiecare raza de soare. imi va lipsi toata caldura si lumina, ce-ai presarato in viata mea. vei ramane cea mai frumoasa amintire, ce as pastrao in gandurile si adancul inimii mele. te voi iubi, chiar de vei fi sau nu alaturi de mine. dragostea mea va ramane, chiar de tu nu. e tot ce voi putea pastra, pentru totdeuna !