Tu, Demonul iubirii. Eu, Ingerul infrant

Dorind mereu sa-mi ard trecutul,
Patat de atatea amintiri,
M-am prabusit simtind cum viata-mi,
Se scurge-n lacrimi si iubiri.

Zaceam mintindu-ma cu vise,
Iar locul-n care m-ai gasit,
Il ingropasem in durerea,
Care incet m-a omorat.

Acolo am varsat doar sange
Cu sufletul intunecat;
Cersind un strop de fericire,
Am adormit indurerat.

Tu erai Demonul iubirii,
Eu Ingerul ce am picat,
Caci aripile mi-au fost frante,
Cand ai venit si m-ai salvat.

Ai aparut din intuneric,
Dar spre lumina m-ai condus;
Iar in privirea-mi mult prea goala,
O urma de speranta ai pus.

Eram stins, ratacind in umbra
Caldura ta m-a reinviat;
Ai fost o flacara in noapte,
Cand Cerul m-a abandonat.

Soaptele tale au fost focul
Ce-au reaprins iubirea-n noi,
Iar lacrimile mele ploaia
Ce-au sters urmele de noroi.