Jurnal ( part. 18 )

How should I feel when you lie to me, and you hide from me like that, almost every day?
I`ve just reached my limits. It`s not fine; and maybe, it will never can be again.
I was given to you. I have given you my soul, but you destroy him. You destroy me.

Jurnal ( part. 17 )

Odata, eram acel doi... Tot ce a ramas insa, e doar umbra amintirilor ce ne alcatuiau candva.
Odata, exista acel noi... Acele suflete ce paseau alaturi. Astazi, ne-am proiectat umbrele unul langa celalalt, doar pentru a putea merge pe carari diferite... mintindu-ne astfel, ca vom putea continua sa fim acel doi.

Jurnal ( part. 16 )

Aici e doar un cimitir de suflete ingropate in trupuri, ce le poarta spre aceeasi amintire a unor litere gravate pe o cruce de lemn.
Aici nu exista Rai. E doar un nimic, pe care l-am numit fiecare, ca fiind propiul Iad.

Fara tine

De ce nu mai esti aici, acum, cand te-am gasit?

Pasesc inainte plin de aceeasi nesiguranta.. si am inceput sa cred ca drumul pe care am mers dintotdeauna, e doar o poteca ratacita. M-am pierdut atat de mine, cat si de restul; aici sunt departe de lume.. Sunt inconjurat doar de iluziile unor fantasme, ce dispar exact atunci cand incep sa cred ca exista. Poate si eu sunt o iluzie, la fel ca tot ceea ce simt si vad. Aici nu pot defini notiunea de real. Sunt doar eu si timpul; timpul ce sufla asemenea unui vant imprejurul meu, aducand schimbari parca inevitabile, odata cu el. A imprastiat atatea frunze uscate, incat nu te mai pot gasi; te-au acoperit. Dar sufletu-mi era la tine; si mi-am dat seama, ca astfel nu mai stiu cine sunt. Cine sunt eu, fara tine ?
Insa ecoul intrebarii mele, a fost singurul raspuns. Atunci am inteles.. ca am ramas doar un trup ratacit, purtand in el iluzia unei vieti si a unei existente.

Si daca tu nu esti, eu de ce sa fiu... ?

O ultima chemare

Ascunde-te cu mine printre soapte
Vom impleti alaturi amintiri;
Ne vor petrece-n zbor sperante moarte,
Promisiuni zbrobite de iubiri.

Ascunde-te printre cuvinte ce ne leaga
Doar lacrimile vor canta al lor refren;
Ti-as reinvia o ultima speranta vaga,
Dar nu am voce sa te chem.

Si de-as putea un zambet a-ti aduce,
Desprins din zori, l-as aseza pe chipul tau;
Dar noaptea-mi canta pe ale sale strune,
Acelasi cantec cu pareri de rau.

O luna palida-mi vegheaza-n umbra,
Cat stau tacut, privindu-ti ochii goi;
Se innorează, noaptea-i mult prea sumbra,
E prea tarziu acum pentru amandoi.

Si unde ?

- Si unde te duce durerea
aceasta,
si alta,
si toate ?
Ma-ntreaba un gand,
ma-ntreaba al meu suflet,
- Si unde te duce Iubirea ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

- Si unde ajungi, ingropandu-te singur
astazi,
si maine,
si-o viata ?
Ma-ntreaba un vis,
o lacrima stearsa,
- Si cat mai rezisti atat de nesigur ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

- De cine esti azi condus inainte ?
de zambet,
ori suferinta ?
Ma-ntreaba o soapta,
ma-ntreaba un strigat,
- Si cat mai poti continua a te minte ?
gandeste,
raspunde !
- Se poate ?

Jurnal ( part. 15 )

22 martie, 21:19 pm

I don`t know what is real, or just in my mind.. anymore; and that scare me.



23 martie, 02:08 am

Si nu fac altceva, decat sa ma macin tot mai mult, in propiile-mi ganduri.