Nemărginire ( Part. 1 )

- Aici nu mai locuieşte nimeni ! am strigat catre ego-ul ce a dat indignat sa bata in usa inimii mele, descoperind cu uimire insa, ca acum nu mai exista una. Mi-am inclestat mainile reci, repetand iarasi fraza ce-mi devenise parca rugaciune. Ultimul vizitator ma tulburase din nou.
- Mereu aceeasi musafiri nepoftiti ! am strigat pentru a doua oara.
As fi vrut sa nu mai vina nimeni sa ma vada. Nu zac aici, sunt bine ! Am strans atat de multa lumina in jurul meu, incat m-as putea ascunde in ea. E ceea ce mi-am dorit, mi-am atins telul. Vreau doar sa pot privi in liniste spre tot ce mai iubesc.
Am aruncat aproape totul: slabiciune, tristete, egoism, incredere, durere, dorinta, vise, sperante. Am pastrat doar Iubirea, e tot ce mi-a ramas. Si nu, nu am mai asezat-o cu grija la locul ei sigur, de teama sa nu o ratacesc in tot acest haos. Am imprastiat-o in intreaga incapere, si astfel haosul a disparut. E atata liniste acum, aici. Voi presara peretii cu zambetul tau, si-mi voi culege din el fericirea.

Dor morbid

Sub noaptea palida si rece,
Pecetluit de al tau dor,
Imi ascund strigatul in lacrimi,
Stingandu-l in ardoarea lor.

Pasii ma poarta inainte,
Sufletu-mi pare mult prea greu;
Piatra durerii ce-l apasa,
Vrea iar sa stea in drumul meu.

Mi-am innoit vechi juraminte,
Privindu-mi chipul gol si sters;
- Esti mult prea slab sa porti o lupta !
Aud o soapta-n al sau mers...

Si-n noapte-ti caut iarasi pasii,
Pe o carare ce candva,
Alaturi ne-am plimbat... dar astazi,
Pastrez doar amintirea ta.

Jurnal ( part. 23 )

I know that I didn`t mean so much for you anymore, but please don`t hurt me... because, I have a soul too.

Jurnal ( part. 22 )

Ea mi-a spus,

De la tine am invatat sa pun altfel la suflet totul. Sa devin mai profunda, si sa scot din suferinta fructul bun. Am invatat sa nu tin lacrimi in mine si sa nu-mi fie teama de ce va urma. Am invatat uitandu-ma la tine, ce inseamna sa suporti durerea... Si totusi, de multe ori ma feresc sa o fac..

Jurnal ( part. 21 ) Trust No One

Pune-ti increderea in oameni, si se va risipi odata cu ei...

Jurnal ( part. 20 )

Desi suntem foarte constienti de realitate uneori, inca indraznim sa visam. E ca un desert pe care ni-l permitem, riscand.

Jurnal ( part. 19 )

Din zilele in care pot fugi de mine.

De ce zambesc ?! Dupa tot acest timp in care m-am luptat sa tin strans fiecare clipa in palma sufletului, crezand ca-mi apartine... am realizat ca nu am nimic, inafara amintirii ei. Dupa tot acest lung timp, in care m-am luptat sa adun fiecare frunza imprastiata de suflarea vantului... Si acum zambesc usurat de povara acestui timp, si de greutatea ce am purtat-o pe umeri din dorinta de a detine ceva. Sunt primii mei pasi spre libertate. Azi am invatat sa zbor, purtand in suflet fericirea ei.
La inceput a fost o schita vaga si nedefinita. Imi era greu sa o privesc. I-am dat contur cu teama, insa miscarea degetelor mele s-a intiparit atat de puternic, incat reflexul ei m-a urmarit de cate ori am picat. Si de cate ori am simtit durere, a fost obsesia ce m-a eliberat. Am deschis larg bratele si am privit spre tot ceea ce candva imi reprezenta fericirea. La tot ce am dat astazi drumul.
Am invatat sa-mi conturez numele tau pentru totdeauna in suflet, asa cum ti-am promis.