' Sangele zapezii albe, inconjoara al tau trup '

Secunde mor, minute curg, aceleasi ore striga
Cand iar te pierzi printr-un ecou, prea surd sa nu se stinga.
Doar stralucirea ti-a ramas, e palida de o vreme;
Si focul rece-n care arzi, dispare in blesteme.

Alaturi doar sperante moarte-ti zac; si in a lor cenusa,
Te-ai ingropat purtand pe chip, doar o dorinta apusa.
Tot ce-a ramas in urma ta, e pulbere si vise
Cu pasi pierduti ai ratacit, pe-un drum ce se sfarsise.

Inca continui sa te privesc indurerat, simtindu-mi sufletul sfasiat de fiecare lacrima, ce-ti cade pe obraji. Te-am privit clipe in sir, nopti la rand ... e tot ce pot face; sa-ti fiu alaturi.
Mi-as dori sa port eu, intreaga durere ce te apasa si te infrange, zdrobintu-ti inima... As luao pe umerii mei, de-as putea; as purtao pentru tine. Nu ar mai durea atat...
Poate ca nu ai crede cat de mare-i suferinta ce o simt, prin acest chin puternic, de a te privi cum pici in fata mea; cum te stingi incet sub ochii mei ... in timp ce stau, plangand alaturi de tine neputincios.
Ti-as da si cel mai mic strop de putere, de l-as avea...
Ti-as sterge lacrimile, de as fi acolo...
Ti-as readuce zambetul pe buze, de as putea... De as avea valoarea unui zambet, ti l-as aseza in suflet pentru totdeuna. Ti-as contura chipul palid, dandu-i iarasi viata... Ti-as umple fiecare colt al tristii tale inimi, ratacinta-n lacrimi, cu el; cu fericire...
As umple acel gol imens format in tine, printr-o imbratisare ... de ar conta atat.
As vindeca acele rani adanci, ce inca sangereaza ... patandu-ti si umbrindu-ti fata. In privirea ta le pot zari, iti pot citi durerea-n ea.
Te-as ridica ... de mai prinde de mana.