miercuri, 3 noiembrie 2010
Atat de departe
Citeste-n ochii mei, ce inca mai au lacrimi !
Scufundate-n privirea goala ce o port mereu;
Mergi mai departe, sterge urmele durerii
Reconstruieste iarasi zidul nostru, din ruina sufletului meu.
Priveste adanc ... imi poti simti dorinta?
Atatea vise ce ard demult in ea;
Caci realitatea-i masca ce-mi acopera lumina
Oprindu-ma, spre tine a zbura...
M-am ingropat in propia cenusa
Priveste-mi ochii stinsi, caci doar tu poti vedea,
In ei, o ultima speranta slaba;
Astazi ... doar amintirea ta ma poate ridica.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu